Într-o zi, o coțofană mândră de cum e îmbrăcată,
Nu a vrut să ,,bage-n seamă” o furnică manierată;
Că trecând strada furnica și-n-tâlnind pe coțofană,
O-ntrebare doar ,,atâta” – Te rog cât ai ceasul… doamnă ?
O! Cum îndrăznește oare, o străină, o țărancă,
Să-mi vorbească-n strada mare, mie azi o… orășeancă ?
Sunt ,,atâți” oameni pe stradă, unii poate mă cunosc !
Zise-n gândul ei de-odată, nu-i răspund, nu are rost!
Stă furnica, se gândește, ar mai zice ea ceva
Dar d’odată-n colț zărește o pendulă ce… ,,mergea” ;
Așa că furnica noastră, cât e ceasul a aflat…
Aflați că și coțofana tot de la țară a plecat,
Dar fiind astăzi înțolită așa cum spun unii – ,,șic”
Cu o bluză foarte scurtă până mai sus de buric,
Cu blugi strânși să țină osul, cu pantof italian…
A uitat că pâinea țării se face în… Bărăgan !
Fiindc-am ajuns la morală, ca să nu întârziem,
Vreau s-o spun fără sfială pentru-ai mei concetățeni:
,,Nici căciula și nici haina nu-ți arată cine ești,
Ci doar fapta și nu vorba cum cred unii mai… deștepți !
P.S. Coțofana-i virusată și să n-o carantinăm,
O lăsăm să-și facă ,,veacul” și-ncercăm să o… tratăm !
Normal, o tratăm, așa cum am încercat să-i tratăm pe toți nesimțiții, demagogii, plagiatorii, mincinoșii, hoții, cerșetorii, analfabeții funcționali puși pe… funcții, cu…
ANTIVIRUS
