6.7 C
Pitești
05 mart. 2024

Amintirile poetului Dan Rotaru: Altă „fănușiadă”…

Amintirile poetului Dan Rotaru: Altă „fănușiadă”…

Pe domnul Fănuș Neagu l-am întâlnit ultima dată în Sinaia, când ieșea dintr-o farmacie de unde-și cumpărase niște analgezice. Mi-a spus că nu dormise toată noaptea din cauza durerilor de picioare. „Se pricopsise” (din cauze pe care i le spusese și interzisese medicul, dar nu-i urmase sfatul spre a-și ușura cât de cât chinul) cu o gută care i s-a agravat în ultimii ani.

Stătea la „Ceramică” sau „Economat”, o altă vilă în care scriitorii își scriau opera.
– Ce faci, mânzule?, mi-a zis. Bine că te-am întâlnit! Bă, mă chinuie al dracu’ nenorocita asta de gută. N-am pus geană pe geană toată noaptea și abia am așteptat să se lumineze și să cobor în centru să-mi cumpăr hapuri…
Hai, ia-ți ce ai de luat, și ajută-mă să mă sprijin de umărul tău să urc dealul înapoi!
Am făcut-o, bineînțeles, deși, dată fiind greutatea care mă aștepta s-o suport, cu oarecare teamă…

Fănuș era Fănuș. Unic!

Mi-l aminteam, când urcam dealul, pe Fănuș cel de la Vila scriitorilor de la Neptun, unde eram totdeauna colegi de serie, Anita, fiica lui, și Ovidiu, fiul meu, copilărind împreună…
Mi-l aminteam pe Fănuș care juca fotbal pe plajă, târând câteodată după el o ceată întreagă de „adversari” pe care, atunci când voia să tragă la poartă, îi anunța „Vezi că vin!”…
Cine avea curajul să i se pună în față și „să-i sufle” mingea? Și dacă uneori greșea poarta, o făcea doar din neîndemânare sau din grabă.

L-am dus până în fața vilei în care era găzduit și mi-am urmat drumul până în Cumpătu, unde stam la una din cele patru vile ale scriitorilor…
Ce vremuri!…

Dar nu despre ultima întâlnire a mea cu Fănuș voiam să scriu, ci despre altă „fănușiadă”, despre o altă „nostimadă” a scriitorului, petrecută în cea de-a doua noapte în care l-am găzduit în apartamentul meu din Calea Bascov…

… Fusese o seară obișnuită, cu „Jidvei”-ul de rigoare, fără de care ziua parcă nu era zi pentru Fănuș, și fără de care parcă nici mâncarea „nu mergea”…
Târziu, îl lăsasem întins pe recamierul din sufragerie, îi spusesem Noapte bună! și mă retrăsesem în camera mea.
Până pe la 5 dimineața, când, aproape în surdină, auzisem pe cineva cântând cu foc…
Crezând că e vreun om afară, am deschis fereastra, dar acolo, nimic… Credeam că am acufene, că mi se năzare… După un timp de concentrare, am descoperit enigma: cântecul venea din interiorul apartamentului meu.
Curios să văd ce se întâmplă, am deschis ușa de la sufragerie. Ce am văzut, nu pot uita.
În fața ușii cu geam dinspre balcon, Fănuș, gol până la brâu, cu un pahar de vin în mână și cântând, m-a întâmpinat arătând cu cealaltă mână spre blocul vecin și zicându-mi: „Uite, uite ce e acolo, uite ce cur și ce țâțe are aia!”…

Somnoros cum eram, mi-am aruncat, la îndemnul lui, privirea într-acolo. La același etaj al blocului vecin, o femeie blondă, „bine făcută”, pregătindu-se probabil de schimb, se dezbrăcase și, goală, traversând sufrageria, se îmbrăca lasciv, de parc-ar fi știut că e privită…
Nu știu dacă pentru prima oară, dar pentru ultima, da. Curios, am mai încercat și în alte zile să văd dacă scena se repetă, dar în zadar…
Fusese probabil spectacolul jucat de o femeie, o dată doar, pentru un mare scriitor…

Dan ROTARU

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

URMĂREȘTE-NE PE REȚELELE SOCIALE

11,000FaniÎmi place
2,350AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img

NOUTĂȚI