Finalul mandatului lui Alin Călinescu la conducerea Centrul Cultural Mioveni a declanșat un spectacol jalnic atât joi seară, în ședința de consiliu local, cât și pe Facebook, unde managerul joacă, cu mult patos, rolul victimei neînțelese a „sistemului politic”. Brusc, după anii liniștiți petrecuți într-o funcție publică, Alin Călinescu a descoperit transparența, competența și respectarea legii — toate invocate cu lacrimi virtuale și sarcasm de cafenea culturală.
Potrivit acestuia, Primăria Mioveni ar fi ales calea unei numiri interimare în locul organizării unui concurs. O decizie „asumată politic”, spune el, iar concursul – „un concept interesant… în teorie”, uitând convenabil că nu a avut nicio problemă cu politicul atunci când a fost instalat și menținut ani la rând în funcție. Legea pare să devină importantă doar când scaunul se clatină.
Într-o avalanșă de fraze bombastice, managerul vorbește despre competență, studii, profesionalism și proiecte. Întrebarea firească, pe care o evită cu talent actoricesc, este simplă: în afara preluării unor evenimente tradiționale pentru Mioveni, inițiate de foștii manageri ai instituției, care sunt, concret, marile proiecte culturale inițiate de el la Mioveni? Ce evenimente de anvergură regională sau națională a organizat în afara celor două ediții ale Analogue, care nu au produs niciun profit, din contră – a golit vistieria orașului doi ani la rând? Ce strategie culturală coerentă a lăsat în urmă, dincolo de afișe, postări și autopromovare? Câți bani a atras pentru instituția pe care o conduce în contextul restrângerii veniturilor bugetare din acest an? 30.000 lei?
Călinescu se prezintă drept un apărător al normalității administrative, dar nu explică nici ce competențe manageriale reale are, nici ce studii de specialitate îl recomandă, în afară de cele de actor ajuns, printr-o fericită conjunctură de împrejurări politice, într-o funcție publică bine plătită.
Corul bocitoarelor
În sprijinul său a sărit rapid „corul bocitoarelor”. Fostul primar Ion Georgescu îl mângâie părintește, invocând divinitatea și „palmaresul”, Camelia Georgescu îi urează succes, iar Mădălina Georgescu completează tabloul cu mesaje de admirație. O solidaritate de familie politică previzibilă, care spune mai multe decât orice acuzație de „numire de casă”.
Nu toți cetățenii au fost însă impresionați de această autovictimizare. În comentarii apar observații incomode: managerul a stat „pitit” luni bune, absent din spațiul public, iar unii îi reamintesc că „cultura românească este vastă” și că mai are de căutat până la reformă și performanță.
Testează-ți valoarea
Rămâne, în final, întrebarea pe care Alin Călinescu o ocolește sistematic: dacă este atât de competent, de ce nu își testează valoarea în concursul care va urma (pentru că va fi organizat până la urmă), sau de ce nu își încearcă norocul poate chiar în mediul privat? Acolo unde competența nu se validează prin postări patetice, ci prin rezultate. Până atunci, după ce a stat suficient la stat, fostul manager pare hotărât să lase în urmă nu proiecte memorabile, ci imaginea unui „plângăcios” care nu a fost capabil să câștige nici poziția de primar, nici să-și păstreze funcția de manager cultural. Asta e!
