Nu este un slogan inventat ad-hoc de mine. Este un fapt al României politice post-decembriste, probat, în timp, de fapte şi de diverse personaje care au deţinut mai întâi funcţia de primar, apoi pe cea de preşedinte sau prim-ministru. Aşa s-a întâmplat în cazurile Băsescu şi Iohannis, care au deţinut funcţia de primar de oraş mare — Bucureşti şi, respectiv, Sibiu — unde au construit, cu ajutorul presei, un mit al schimbării. Mai apoi, exploatând capitalul de imagine al funcţiei respective şi naivitatea unei bune părţi a societăţii, în special a celei urbane, au dobândit funcţia de Preşedinte al României, cu rezultatele pe care le ştim. O reţetă de ciorbă reîncălzită ce a fost aplicată şi în cazul lui Nicuşor Dan, fost primar al Bucureştiului, fără rezultate notabile, care a candidat şi a câştigat funcţia numărul unu în stat în cel mai controversat moment al democraţiei româneşti, după şocanta decizie a CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale (2024).
Atracția românilor pentru edilii gospodari este un fenomen sociologic real. Ea s-a manifestat în toate mediile sociale, nu doar în mediul rural, cum ar crede în mod eronat cei de la oraşe. A fost o formă de speranţă naivă că rezultatele vizibile de la nivel local în cazul unora (asfalt, parcuri, autobuze noi, locuri de parcare) se vor traduce în măsuri constituţionale, economice şi de politică externă inspirate la nivel înalt. Un crez naiv şi fals!
Pe aceeaşi pistă au mers şi partidele, cele de dreapta, când au împins în faţă, în funcţia de premier, foşti primari din Bucureşti şi din alte oraşe mari ale ţării. Victor Ciorbea şi Emil Boc sunt cazurile cunoscute şi resimţite la modul destul de dureros de către români. Iar când toată lumea credea că s-au tras o serie de învăţăminte din asta, iar neam de neamul românilor nu va mai tolera primari în funcţii înalte, PNL şi propaganda din jurul acestui partid au venit cu „soluţia salvatoare”, pe numele ei, primarul şi preşedintele de CJ Ilie Bolojan. Aceeaşi reţetă, aceleaşi consecinţe. La fel ca în cazurile Ciorbea şi Boc, Bolojan a fost un soi de contabil rigid, croit să taie otova de la mamele în concediu de creştere a copilului, din bursele elevilor şi din salariile învăţătorilor, fără să se atingă de inechitatea practicată de sistemul bancar din România, de afacerile multinaţionale sau de cei care practică evaziunea ca mod de viaţă. A fost dat jos după rezultate economico-sociale nefavorabile, iar soluţia pe care fostul primar Dan le-o propune acum parlamentarilor şi cetăţenilor este, cum ştim toţi, tot un fost primar şi actual preşedinte de Consiliu Judeţean.
„Nebunia este să faci același lucru în mod continuu și să te aștepți la rezultate diferite”, susţinea marele savant Albert Einstein. Cam aşa este şi în cazul de faţă. Fără să am nimic împotriva primarilor din ţara aceasta, mulţi dintre ei cu rezultate remarcabile având în vedere resursele de care au dispus, mă întreb cum de a putut societatea noastră să creadă că domnii primari Iohannis şi Dan vor fi harnici şi prietenoşi cu românii, după ce un primar cu multe vorbe goale şi rezultate mediocre a ajuns la Cotroceni şi a lovit în cei mai vulnerabili, în timp ce îi apăra cu orice preţ doar pe cei care l-au susţinut?
Ştiţi cum este în viaţă, mai greşeşte omul, numai că o parte dintre românii noştri au comis această greşeală de două ori în cazul lui Băsescu, de două ori cu Iohannis și a cincea oară cu mediocrul primar Nicuşor Dan. Avem tot dreptul, deci, să ne gândim serios la un sindrom social. El constă în selecţia cadrelor din aceeaşi categorie politică pentru a guverna ţara, aşteptându-se rezultate diferite. La fel cum se întâmplă şi în domeniul educaţiei publice, unde de peste treizeci de ani sunt propuşi miniştri doar din învăţământul universitar ca să fie gestionate şi rezolvate problemele majorităţii covârşitoare din învăţâmântul preuniversitar. De asemenea, le-aş recomanda tuturor analiştilor să fie foarte atenţi la primarii ţării, în special la primarul Ciprian Ciucu, la primarul Dominic Fritz, la foştii primari Veştea şi Bolojan, la primarul Constantin Toma şi la alţii ca ei pentru că, după cum am văzut şi în cazul Elena Lasconi şi în celelalte menţionate mai sus, indiferent de consecinţele şi greşelile din trecut, indiferent cât de mic este oraşul pe care îl conduci, o parte din societatea noastră acţionează în orb la strategii de tipul „astăzi la primărie, mâine la Palatul Victoria sau Preşedinţie”!
argespress.ro
