INAPTOCRAȚIA = un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleși de către cei mai incapabili de a produce și care împreună cu ceilalți membrii ai societății – cei mai puțini în stare să se întrețină singuri sau să se realizeze – sunt recompensați cu bunuri și servicii care au fost plătite prin confiscarea avuției și muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă. (Dicționarul Larousse)
LIPSA OAMENILOR DE STAT ȘI TEHNOCRAȚILOR
(Continuarea Editorialului din data de 28 februarie 2024)
Să acopere stările de fapt deplorabile, dar mai ales să-și asigure succesul electoral, inaptocrații guvernanți au întreținut în administrația centrală și locală o armată de funcționari corupți, de regulă analfabeți funcționali, al căror număr enorm nu s-a justificat niciodată, majoritatea ocupând funcții în baza aberantelor principii date de algoritmurile politice, urmare cărora în mod deliberat, din nefericire, s-a îngrădit accesul adevăraților profesioniști în funcții de specialitate; preferații politici, pe parcursul exercitării atribuțiilor, dovedindu-se, în mare parte, a nu fi altceva decât unii care nu aveau competența necesară.
Prin concursuri aranjate, cu precădere politic, dincolo de limita legii, s-a măsluit acoperirea incompetențelor, dar și predispoziția spre corupție a celor selectați, orientare găsită pretabilă de inaptocrați pentru a-i folosi în furtul banului public, aspect infracțional în care analfabeții funcționali s-au dovedit foarte interesați să întrețină o corupție statală, asemenea celei fanariote de tristă amintire.
Funcționarii publici, de cele mai multe ori, nu au manifestat și nu manifestă niciun fel de respect față de cetățeni, comportându-se în relațiile cu aceștia, înapoiat, vulgar, printr-o lipsă de respect crasă, batjocoritoare la adresa celor care în calitate de contribuabili le asigură lefurile.
Modul de gândire al unora din administrația publică, bazat pe pretinderea de șpăgi, a oripilat și oripilează nu numai românii de bine, dar și pe străinii veniți în țară să se lanseze în diferite afaceri sau acțiuni social-umanitare, străini care după ce au intrat în legătură cu asemenea slujbași ai statului român, preferă să plece de multe ori definitiv de la noi, dezamăgiți de tot ce li se întâmplă. Ei pleacă, dar România pierde enorm, datorită unor scursuri sociale corupte, înapoiate, numite în funcții de politică.
Înregimentați politic, fără să recunoască, mulți funcționari publici, într-o instabilitate legislativă deliberat întreținută de parlamentari și guvernanți, au devenit slujbașii jecmănitori ai statului în folosul lor, dar și al politicienilor și demnitarilor corupți, care instituiseră domnia șpăgii și furtului.
În locul profesioniștilor de marcă, în funcții publice, inaptocrații guvernanți au promovat hoțește, politic, tot felul de ,,doctori” care-și obținuseră titlurile prin practicarea fără scrupul a plagiatelor ca furturi ordinare.
Datorată acestui mod de a conduce, a apărut nenorocita înlăturare socială a adevăraților specialiști, intelectuali respectați, care atunci când au lua poziție, au fost discreditați atribuindu-li-se intenții malefice de către impostorii, care furau competențe cuvenite altora, gândind că nu era nimic imoral în asta, după ce pândiseră ocuparea posturilor importante, deși, cocoșați de neamprostie, știau că pentru atribuțiile aferente acestora, nu aveau nici pregătirea și nici experiența care se impuneau.
Nefăcând mai nimic pentru prevenirea infracțiunilor, funcționarii publici au contribuit din plin la crearea, în afară, a percepției că România este o țară coruptă cu mulți infractori, percepție care a făcut ca mulți români de bine să trăiască cu spaima zilei de mâine, știind cât de mult influența această reținere viitorul, care în mare parte depindea de forurile europene, nu numai doar de cei din țară.
Administrațiile postdecembriste au fost unele ale unor guvernări inaptocrate primitive, care au secătuit de vlagă ființa națională, târâtă în înapoierea, printr-o ignorare a esenței adevăratei democrații caracterizată prin funcționarea statului de drept, conform sintagmei atotcuprinzătoare lansată de Lincoln: ,,guvernarea poporului de către popor și pentru popor”.
Concluzia amară la care s-a ajuns după modul cum au întreprins, prin slujbașii săi guvernările, politicienii, este aceea că România postdecembristă nu a avut adevărați oameni de stat, care să pună mai presus de orice interesul general național și țara a ajuns să fie concepută ca una coruptă, cu mulți inculpați.
Lipsa adevăraților oameni de stat care să conducă bazându-se pe un aparat administrativ dominat de specialiști, a fost rezultatul modului de gândire al unor inaptocrați politici, dominați de convingeri individualiste, majoritatea având mentalități comunistoide de oameni săraci, ajunși în situația nebănuită de căpătuire imediată prin distrugere și furt, pe care cu funcționarii lor le-au săvârșit fără rețineri, neavând instrucția calificată necesară, cultura și educația aleasă de sorginte nobilă.
Complicitatea în a fi cu un ochi spre confortul occidental – ochiul râvnei – și cu un ochi spre locul de baștină, care trebuia furat, și-au asigurat-o prin aparatul administrativ – la fel de inaptocrat ca ei – unul dominat de zicala: ,,Fă-te om de lume nouă, să furi cloșca de pe ouă!” realitatea secolului 19 descrisă de N. Filimon, fiind actualizată dureros, postdecembrist, ca dovadă nefericită de involuție.
Într-o asemenea stare de lucruri, era mai mult decât îndreptățit ca în rândul românilor de bine să apară antipolitica; o respingere vehementă a politicienilor mincinoși, fără scrupul, al căror comportament social este un afront adus bunului simț și onoarei, într-o politică adevărată pungășie de vorbe.
Va urma.
Victor PANDURU
