Joi, 7 mai a.c., „ajunul” unor sărbători cu semnificație istorică deosebită – 8 mai (1945) capitularea necondiționată a Germaniei, 9 mai – Ziua Europei, Ziua Independenței de Stat a României (1877), Ziua Victoriei Coaliției în cel de-al Doilea Război Mondial respectiv Ziua Victoriei, 10 mai – Ziua Regalității – încoronarea Regelui Carol I (1881), îmi programasem o întâlnire „profesională” cu un fost coleg, la o cafea matinală, într-o zonă frecventată tot mai mult de turiști, sportivi, nuntași, localnici dornici de relaxare. Apropiindu-mă de locul „cu pricina” am avut un sentiment de inutilitate și chiar de „persona non grata”, fiind urmărit de privirile atente ale unor „băieți” care își beau cafeaua, din pahare de unică folosință, în și lângă dubițe inscripționate cu titlul serialului polițist (film american) – Lege și Ordine. Zona era „periată” atent de privirile acestora, care se intersectau și comunicau, non verbal, cu alți „băieți” ce-și făceau de lucru pe aleile ce duceau spre locul unde n-am mai putut servi cafeaua. Pe „jachetele” de serviciu ale unora era un îndemn la
… Dialog, dar nu pentru mine, un anonim într-o mare de oameni ce se deplasau mândru și gălăgios spre intrarea în localul respectiv. Sigur nu era nuntă deși toți erau îmbrăcați la „trei ace” și parfumați cu esențe care umileau lalelele și trandafirii Piteștiului. Poate o aniversare „internă” a unui minister la care participanții s-au deplasat cu mașinile personale și de serviciu – pe o rază de câteva sute de metri părea o expoziție a ultimelor realizări ale celor mai performante uzine de autoturisme. Mă retrag discret – făceam notă discordantă cu eleganța, aroganța, infatuarea și opulența celor ce „dispăreau” în spatele ușilor rotative ale locației. Erau grupuri, grupuri în stil „USR-ist” – bărbații cu bărbații, femeile cu … doamnele, acestea în minoritate, o minoritate gălăgioasă și interesantă, detașată de bucătărie.
După primul colț al reîntoarcerii mele la „realitate” dau nas în nas cu echipaje de poliție atente la „cadența” trecătorilor și la zborul spre Lunca Argeșului a păsărilor „dislocate” de … Simfonie. Când i-am observat pe băieți, evident, mi-am amintit că pe 7 mai 1986, la Sevilla, marele Helmuth Duckadam (Dumnezeu să-l odihnească) a reușit să apere 4 lovituri de la 11m, făcând din campioana României, Steaua, o merituoasă și surprinzătoare câștigătoare a Cupei Campionilor Europei, performanță 100% românească, unică în istoria fotbalului. Simt un sentiment de frustrare că nu sunt „invitat” la această sărbătoare – 40 de ani de la o mare victorie a românilor!
Mă întâlnesc, în afara ariei „periate” și „scotocite”, cu invitatul meu la cafea și bârfim pe seama evenimentului – prea multă lume „bună” la o sărbătoare … „comunistă”! Parcă ceva nu se leagă, îmi zice acesta! Am sunat un prieten care mi-a trimis o „copie” a invitației făcute de fostul candidat la Primăria Pitești, actualul … vicepreședinte al Senatului României, Mihai Coteț, la o „discuție” cu mediul de afaceri din Argeș și din țară, invitație făcută publică pe Facebook. Dar, țara arde și baba și-o piaptănă, pentru că, „baba” își permite!
„Non multa, sed multum” domnilor!
Da, „Nu cantitate, ci calitate” găsim în limbajul marxist, dar îndemnul antic rămâne ca o lege nu doar a pedagogiei, ci a vieții de zi cu zi.
Au trecut zece zile de la marea „hărmălaie” de la … Coteț și încă nu am aflat concretul – ce contracte s-au încheiat, ce angajamente ferme au fost luate, ce beneficii (nu teoretice) vor avea argeșenii sau piteștenii. Caut pe toate mijloacele de informare – naționale sau locale (cele care au fost foarte entuziasmate de acțiunea … „Victoria formei asupra conținutului”) să găsesc ceva concret în urma „dezmățului” și manipulării la cel mai înalt nivel – investiții concrete, palpabile, demarate – o fermă de melci, o cultură de păpădie, un „coteț” ultramodern pentru iepuri și … cocoșei. Nimic, doar amintiri din Vechea Țară Românească, „tradiționalul” festivism românesc scump și de multe ori inutil.
A nu se înțelege că îl blamez pe domnul senator, nu dimpotrivă. Nu este vina lui că-și „permite” să organizeze „discuții” și „vorbe” pe banii statului, acest stat terfelit și furat în fiecare zi, cu legea în mână și fără remușcări. Cine își imagina, acum un an și jumătate, că doi antipesediști – Coteț și Moșteanu, ambii candidați la funcția de primar, vor conduce … țara – omul numărul doi în Senat și celălalt, nu uităm, Ministrul Apărării (fost)! Acești „domni” au fost mulți ani consilieri locali și nimeni nu a avut „curiozitatea” să le analizeze CV-ul, să le gestioneze activitatea în Consiliul Local. „Prietenii” lor, PSD-iștii, au fost și sunt preocupați de marginalizarea incomozilor din partid și primirea de membri … „fără număr”, pentru un record care nu ajută, ci doar amăgește. Am discutat cu un … „marginalizat” și am constatat cu regret sincer că, președintele partidului, un primar de toată isprava – activ, prezent în locurile fierbinți ale municipiului, apropiat de locuitorii orașului, este dezinformat, pe linie de partid, de cei cărora le-a dat girul conducerii unor Organizații teritoriale. Omul îmi sugerează că Organizația locală a PSD va avea mai mulți membri decât votanți și asta pentru că este apreciată doar cantitatea și nu calitatea, umană desigur.
Rămân la convingerea că „fiecare pasăre pe limba ei piere” și cu speranța că Ilie (SRL) USR (câtă dreptate am avut când „l-am citit” ca fiind un frate de cruce și de interese al Fritzilor) va înțelege că țara nu-i cimitirul Rulikowski unde probabil și-a rezervat un loc, iar „tagma trădătorilor” nu o acceptă peste 80% dintre români.
Pentru acești indivizi, noi vom mări concentrația la doza săptămânală a omologatului …
ANTIVIRUS
