Tragedia cărții
„O vorbă veche spunea așa: Ai carte, ai parte! Cartea reprezenta în trecut prioritatea numărul unu pentru studiu și pentru o dezvoltare intelectuală de succes. Cartea și educația fac diferența între dezvoltare și involuție. Cu vremuri în care avem din ce în ce mai mulți „creatori digitali”, „influenceri”, „creatori de conținut” etc., cartea a rămas undeva la capitolul uitare.
Zeci de cărți zac pe jos, date uitării, vis-a-vis de Filarmonica Pitești. Cândva acele cărți au fost citite de oameni care au învățat din ele multe lucruri bune. Păcat că trăim vremuri în care cartea nu reprezintă principala opțiune pentru educație și pentru o dezvoltare intelectuală de succes.”
Textul de mai sus, postat de dl. Ionuț Georgel Sima pe un grup de Facebook, ne-a impresionat prin profunzime – trist, dar adevărat! Iar pozele – și mai și.
Oare nu mai avem nevoie de cărți? (O întrebare dureroasă, pusă de posesoarea unei biblioteci de peste 1000 de volume, pentru care am făcut eforturi financiare deosebite în epoca în care cartea chiar valora ceva). Epoca digitală ne-a scutit de inconvenientele pe care mulți le sesizează în comentarii (praf, alergii etc.), dar ne-a și luat plăcerea de a răsfoi pagină după pagină și de a simți mirosul hârtiei și al tiparului, de a citi fără să te doară ochii, de a identifica sigur sursa (autorul) și de a nu te lăsa manipulat cu neadevăruri.
Cristina MILIARE
