Mai mult de 12 preoți au ținut să fie prezenți aproape de preotul Gheorghe Mihăilescu și familia acestuia, la ultima lui slujbă din biserica de la Richițele, pe care a păstorit-o cu drag aproape 40 de ani – slujba de înmormântare. Sute de oameni cu ochii în lacrimi, într-o mare de tristețe nemaiîntâlnită. Părintele lor drag, preotul care i-a botezat, i-a cununat, i-a spovedit și împărtășit ani la rând, preotul care pe copii i-a învățat „Tatăl nostru” și le-a dat sfaturi înțelepte, preotul care-i iubea pe toți și care s-a simțit iubit aici, în Richițele, dăruind înapoi iubirea lui înmiită, preotul GHEORGHE MIHĂILESCU nu mai este.
Am văzut oameni în vârstă, care au venit din satele lor îndepărtate, pe jos câțiva kilometri, doar pentru a-l atinge și a-i săruta pentru ultima oară mâna cu care-i binecuvânta. Am văzut tineri care au venit din București sau chiar mai de departe, din respect pentru Părintele. Am văzut bărbați cu capul plecat, nemișcați lângă sicriu, parcă împietriți de durere. Am văzut femei îndoliate și plânse, am văzut copii triști, care chiar dacă nu înțelegeau tragismul situației, stăteau cuminți lângă mamele lor, triști și ei, ca întreaga comunitate. De la primar până la oamenii simpli, de la copii la bătrâni, de la săteni la orășeni, tristețea și durerea a fost numitorul comun.
A plecat la Ceruri un om minunat și un preot dedicat. A plecat preotul GHEORGHE – „fratele nostru„, cum au glăsuit cei 12 preoți care au ținut slujba și care l-au purtat pe brațele lor până la locul în care părintele nostru drag își va dormi somnul de veci. A plecat, dar niciodată nu va pleca din inimile și din conștiința a mii de oameni. Care nu îl vor uita niciodată!
CITEȘTE ȘI:
