Mă întreb, aproape zilnic, ce caută acest domn Sorin Cîmpeanu pe scaunul lui Spiru Haret, în fruntea învățământului românesc, profanându-l (a trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte…) și eventual urmărind profituri imediate pentru sine și ,,gașca” politică care l-a propulsat, fără a deconta toate tentativele, din ultimii ani, în încercarea de a folosi ,,Cooperativa Nufărul” într-o instituție cu alt obiect de activitate. Este necesar să mă explic pentru a nu lăsa loc interpretărilor tendențioase.
În anul 2014, fiind cotizant cu carnet la Pro România, inițiază O.U. 94/2014 supranumită ,,ordonanța amnistierii plagiatorilor” pentru binele și liniștea șefului său de partid de la acea vreme, respectiv primul-ministru (scenariul se repetă). Parlamentul a votat abrogarea acesteia nemaifiind publicată în M.O. și, în consecință, nu și-a produs efectul. În 8.07.2015, actualul ,,încă” ministru conducea Consiliul de Etică al Ministerului Educației și a emis un Comunicat în care ,,infirma suspiciunea de plagiat a Ministrului de Interne (din acea vreme)” deși o Comisie a Universității din București dovedise deja – ,,fuseseră copiate integral zeci de pagini din lucrare”! Cu toate eforturile lui Cîmpeanu ministrului respectiv (G. O.) i s-a retras titlul de doctor (2016).
Văzând Scrisoarea celor 100 de intelectuali români adresată ministrului privind proiectele legilor învățământului (fiecare, luat separat este cu mult mai valoros profesional și moral decât acest ministru) și aroganța, lipsa de respect, persiflarea de care acesta a dat dovadă, mi-am sacrificat câteva minute pentru C.V.-ul domnului, constatând, fără să greșesc, că dacă este ,,de la ursitori” ca acesta să fie ministru, atunci trebuie să-l găsim la agricultură – zootehnie și ameliorarea raselor… Devine profesor la vârsta de 38 ani (!) în urma parcurgerii etapelor pentru obținerea titlului de doctor (fără ,,tentative” de plagiat – a încercat o demonstrație, nereușită însă).
În 1992 a inițiat ,,cercetările doctorale pe o temă care a devenit esențială în prezent, dar care era de pionierat la vremea respectivă – Impactul asupra mediului înconjurător al unor activități antropice (datorate acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației, climei) și identificarea unor soluții care să corespundă economiei circulare (colectarea și reutilizarea tuturor tipurilor de deșeuri) și nu anticipa cât interes vor suscita rezultatele acestor cercetări pentru unele persoane (gura păcătosului – S.C.). Omul consideră învățământul românesc, în totalitatea sa, un deșeu pe care trebuie să-l reclicleze – (sarcină de partid, deși este acuzat că dă dovadă de o crasă lipsă de integritate din cauza schimbării repetate a afilierii politice!)
Cel mai grăbit în rezolvarea acestei probleme care ar duce analfabetismul funcțional la peste 85% dintre absolvenți (dar imposibil de măsurat) este… tot primul-ministru, adevăratul beneficiar care nu se jenează să afirme – Parcursul de aprobare nu va fi prea lung pentru că trebuia să producă efecte…! Vai, ce vremuri, câtă nesimțire, suspectă tăcere!
Este cazul unui concediu, domnule ministru, chiar mai lung, pentru care vă recomand să abandonați statisticile și să lecturați Istoria pedagogiei, Psihologia modernă și contemporană, Psiho-pedagogia școlară, pentru că nu primiți decât… insuficient! Cât despre ,,România educată”, iertați-mă, dar acest proiect al președintelui trebuia finalizat, nu abia început, stând la pândă și ,,vânând” greșelile din sistem (ca pe iepurii de la… Periș).
ANA Dumitru,
Încă profesor
