Suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, aşteptate atât pentru zilele libere dedicate relaxării şi distracţiei, cât şi pentru reîntoarcerea acasă a celor plecaţi ,,să pună umărul la construcţia Europei moderne – abatoare, sparanghel, căpşuni!’’. Pentru că tot acasă este mai bine, tot acasă este mâncarea mai gustoasă şi somnul mai plăcut, iar dorul de bulz, sarmale, cozonac sau alte preparate tradiţionale fac drumul mai lung la întoarcere: ,,Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă’’(V.A.)! deşi în lumea modernă, în secolul vitezei, aceasta nu ar mai trebui să fie o problemă.
Bucuria revederii cu cei dragi este umbrită de nepăsarea autorităţilor, indiferente şi neimplicate (nu cred, neputincioase) în menţinerea unui climat de normalitate în comunitate. Tradiţiile au trecut în sfera comercialului, sărăcia şi uneori lenea le-au transferat în motive de cerşit, iar colindătorii adevăraţi ,,sunt epuraţi de-aceşti…’’ noi mesageri, ,,dotaţi’’cu mult tupeu, cu câte un obiect ce poate ţine loc de sorcovă sau stea, dar siguri purtători şi transmiţători de virus privind la vestimentaţia sau igiena personală a acestora.
Imediat după Crăciun am poposit, cu maşina, în parcarea unui Market pentru a mă aproviziona cu câteva produse. Nu am coborât bine şi am avut senzaţia că sunt personaj într-un film din junglă – ,,Atacul hienelor!’’. Eu şi ,,second hand-ul’’ meu am fost înconjuraţi de ,,moderna’’ ceată de colindători cu sorcove improvizate (mai erau 5 zile până la Anul Nou), cu versuri în premieră raportat la cel colindat, cu fumuri de la ţigări ţinute elegant între degete neigienizate.
Mi-au sorcovit maşina şi aşteptau să-i răsplătesc pentru nesimţirea şi obrăznicia lor! Atrăgându-le atenţia că nu-i încă momentul pentru sorcovit, mi-au replicat ceva de mama (era dezlegare, se terminase postul)! Am stat mai multe minute şi am urmărit cum aceşti ,,vestitori ai Anului Nou’’ au hărţuit zeci de oameni fără ca cineva să intervină – circulau în zonă şi maşini inscripţionate cu …M.I.
Ajungând la rude la ţară sunt întâmpinat de doi vlăjgani, bronzaţi încă din faza intauterină, cu câte un lemn îmbrăcat în polei ce voia să simbolizeze o stea. Căutându-mă în buzunar să văd dacă lângă card am şi ceva bani cash, şeful lor (unde sunt doi, unul este şef) îmi zice pe un ton ultimativ ,,Hai, bre, că mă grăbesc!’’. Mi-am cerut scuze că i-am reţinut pentru testul de dicţie şi ureche muzicală, pe care l-au refuzat, dar am realizat ce înseamnă ,,România Educată!’’.
Tradiţiile acestui popor, cu o istorie zbuciumată şi o credinţă puternică sunt umilite nu de cerşetori, ci de cei puşi să le promoveze, să le apere, să le cultive. Din aceste motive intervine brutal ,,Europa’’ şi ne trasează directive – lecţii de comportament sau solicită note explicative. Poate irlandezul, cel care ,,vizita Parlamentul’’, nu a încercat vigilenţa celor care asigură paza, deşi este foarte grav ce s-a întâmplat şi fiind totuşi o variantă de luat în calcul, ci a fost un simplu emisar al tradiţiilor occidentale – în noaptea de Anul Nou se lasă uşile şi ferestrele deschise pentru ca anul vechi să plece imediat şi să facă loc celui nou! Şi cum la Parlament se lucrează cu uşile închise (Nu au lecturat ,,Viaţa la ţară’’… Deschideţi uşile, să iasă mirosul de mitocani!), irlandezul a încercat o ,,aerisire’’ a… serviciilor. Până se va constata care era itinerarul acestuia, înaintea valului următor, trataţi-vă cu
ANTIVIRUS
