Îmi propusesem ca pentru această ediție să consemnez câteva concluzii despre fotbalul autohton, un domeniu la care se pricepe toată lumea, iar intervenția mea ar fi vizualizată, înțeleasă și comentată nu numai de suporteri ci și de băgătorii de seamă în ale acestui sport. Dar urmărind ultima partidă din sferturile de finală ale Cupei României și coroborând cu principala și actuala problemă a școlii românești, mi-am dat seama că prioritară și de interes este substanța fluidă, produsă de glandele salivare ale mamiferelor – saliva. Nu de ,,fentele ratate” ale băieților plini de sponsori și preocupați să dea bine pe televiziuni – geluri, codițe, bărbițe – am fost convins să schimb subiectul, ci de dorința acestora de a ,,iriga” gazonul cu surplusul de lichid din cavitatea bucală, remarcându-se prin flegmele pe care le aruncă pe gazon.
Fiind sub influența unei ședințe cu părinții în care mi s-a demonstrat cum poate fi ,,încolțit”, în diminețile de luni și joi, virusul ucigaș în saliva preșcolarilor și școlarilor înaintea periajului dinților (unde se mai poate sau dacă se găsește pastă de dinți la ofertă) mi-am propus o mică analiză a ,,trusei la purtător” – kit, cum spun specialiștii, pe care o primesc elevii prin grija nemijlocită a ministrului de resort care, fiind un liberal în devenire, a interferat cu ministerul sănătății preluat de adversarii săi.
După ce a ,,defilat” cu viitoarele testări ale elevilor (nu testul PISA), ministrul de resort a pus tunurile – împrumutate probabil de la Ciucă, pe părinți și cadre didactice, pentru depistarea virusului coborât din fosele nazale în cavitatea bucală (adică s-a mutat fără a se produce mutații, doar cu viză de flotant!).
Am asistat cu milă cum doamna învățătoare ne explica ce si cum trebuie să facem, noi părinții, de două ori pe săptămână, ceea ce nici dumnealui, domnul ministru, nu se prea pricepe. Sunt zece pași de urmat folosind ambalajul de aluminiu, dispozitivele de testare, tubul de extracție, sticluța cu soluție, recipientul de colectare a salivei – se scuipă acolo, pipetă, pungă de plastic ca… deșeu medical (!), spațiu de probă al dispozitivului de testare… Deci un ghid mai sofisticat decât la orientarea turistică pe care noi, părinții, trebuie să ni-l însușim, astfel încât ,,în zona martor (C)” să avem un rezultat aproape de realitate. La propunerea unor părinți ca școala să se ocupe de aceste proceduri, doamna director, prezentă la întâlnirea noastră, privindu-ne doar cu un ochi, celălalt fiind spre chipul strălucitor al patriei, ne motivează cum școala nu are personal calificat și disponibil pentru această acțiune, fără să evite expresiile laudative , așa cum fac toți servii, la adresa ministrului. Clasa ar deveni un focar de infecție, primele ore ar fi ratate, ar exista prea mulți timpi în care copiii respiră fără mască, școala nu are contracte de recuperare a reziduurilor medicale toxice ș.a. Curat – murdar mai ales când gura păcătosului adevăr grăiește ! Și astfel laboratoarele de testare din centrele medicale moderne s-au mutat în bordeiele din Răscăieți, unele fără curent electric, pentru ca părintele, ,,licențiat la Oxford” să deslușească liniuțele din zona martor. Cu siguranță toată populația școlară va fi negativă, negativismul acestei generații manifestându-se direct proporțional cu aberațiile politicianului pus pe funcție de conducere.
Până când va fi scos la concurs, prin mica publicitate, postul de ministru al școlilor din România, virusul va avea și alte… mutații, poate locații – ureche sau alte orificii, de aceea ar fi indicat un tratament preventiv cu …
ANTIVIRUS
