Mă uit cu nostalgie și părere de rău la bancnota de 100 lei cea care, în urmă cu numai un an, îți inspira sentimentul de siguranță, încredere și certitudine. Doar Caragiale, cel care privește, nu numai cu ironie dar și cu milă din colțul hârtiei (bancnotă, încă), ar avea suficiente motive pentru o tragi-comedie cu personaje din viața cotidiană care, dacă n-ar fi proști i-ai bănui de complicitate la acțiuni antinaționale sau sabotaj.
Se naște o întrebare, mai mult decât firească, chiar necesară – de ce ,,norodul” trebuie să plătească și să suporte prostia, minciuna, hoția, goana după înavuțire a celor cărora le-a acordat încredere, le-a dat girul puterii sperând, de fiecare dată în mai bine?
Cu câțiva ani în urmă, înaintea ultimei reforme monetare, de pe bancnota, tot albastră, de 100 lei, ne ,,atrăgea atenția”, non verbal – cum le este drag să spună toate ,,vorbitoarele” fără dicționar la purtător – N. Bălcescu, luptătorul pentru dreptate, egalitate… (nu vreau să deranjez noua generație de șefi cu carte puțină dar cu multe diplome) despre care acești cocoțați pe funcții încă nu au auzit! Simțindu-i căderea liberă – a valorii acestei bancnote, poetul A. Păunescu nu s-a abținut să ,,gândească… cu gura deschisă” – ,,Sută de lei, bancnota mea ursuză, Ca-ntr-o coincidență de destine, Bălcescu care-i desenat pe tine, Muri ca un martir al sărăciei !”
Am adus în discuție pe N. Bălcescu și pentru scrierea sa ,,Românii supt Mihai – Voievod Viteazul” în care revoluționarul pașoptist, cel care moare sărac pentru dreptate națională și socială, este uitat în sacul istoriei. Au trecut aproape șapte sferturi de veac (exprimare pentru deștepții zilei) și nu s-a schimbat decât un lucru, dar esențial – în… ,,Cea mai frumoasă și mai bogată țară, dintre toate țările lăsate de Domnul pre Pământ” (N.B) … oamenii trăiesc mai urât și mai periculos ca niciodată!
O majoritate care trăiește din muncă cinstită este batjocorită, mințită, sfidată de o minoritate fără repere morale, infiltrată în toate sferele sociale, al cărui Dumnezeu e… banul!
Banul te ajută să treci ușor peste criză, să ai toate ușile deschise, să treci cu mașina pe culoarea roșie a semaforului fiind salutat cu mâna la caschetă, să tragi cu pușca ca semn al superiorității, să plătești morții lăsați pe trecerea de pietoni, să cumperi și să vinzi ce dorești, să faci trafic de droguri sau carne vie pentru a-ți mări conturile, să șantajezi, să impui, să conduci și să umilești munca, cinstea, bunul simț. Aceste comportamente le întâlnim și la nivel macro – țările dezvoltate economic, generatoare de crize ies în câștig din aceste ,,cutremure” economice. Urmăriți dolarul – de la o paritate de 1 la 3 cu câțiva ani în urmă față de euro, acum îi suflă în… ceafă –mai pe românește, iar leul nostru… tot mai jigărit! … (Șade leul închis în cușcă, Nici nu latră nici nu mușcă, E fricos precum măgarul, L-a băgat la colț… dolarul”. Un leu umilit și neajutorat în jungla minciunii și prostiei. Păcat că acestea nu se pot trata cu …
ANTIVIRUS
P.S. Acum câteva minute, pentru liniștea lui Bălcescu, Guvernul a anunțat – 50 bani/litrul de combustibil luat de la… pompă. Suntem salvați! Guvernul suportă o parte, iar românul 17 părți. Acesta este raportul deci… asta da ,,tovărășie”, umilință sau prostie? Dar se dau nu se iau!
