Astăzi, doamna învățătoare se întoarce pentru totdeauna în satul natal…
unde își va dormi somnul de veci.
Într-o zi de primăvară superbă, asemănătoare unei vieți, cu soare și ploaie deopotrivă., a plecat din lumea de dor în cea fără de dor doamna învățătoare TATIANA SORESCU.
Cine a fost TATIANA SORESCU
• Doamna Tatiana Sorescu s-a născut la 12 Ianuarie 1935, la Bascov, în familia învățătorului Constantin Marinescu, familie cu dragoste de învățătură și frumos, care s-a preocupat de educația tuturor copiilor săi: Rodica și Silvia, amândouă învățătoare, căsătorite tot cu cadre didactice, Mihail – preot, Lucian – inginer. A fost surpriza vieții părinților săi, care mai aveau 4 copii, deja căsătoriți, așa că micuța UȚA (așa cum era alintată) născută la distanță de 26 de ani de primul născut, a fost răsfățata familiei.
• A urmat cursurile școlii primare din Bascov și apoi, continuând tradiția familiei, s-a înscris la Școala Normală din Pitești pe care a absolvit-o în anul 1953.
• A predat ca tânără învățătoare la Valea Mărului, Dobrogostea și Valea Ursului pentru ca până în anul 1992, când s-a pensionat, să profeseze ca învățătoare la Școala Bascov, școală refăcută prin stăruința și efortul financiar al tatălui sau, învățător și revizor școlar. La Dobrogostea s-a și căsătorit cu tânărul Constantin (Tică Sorescu), alături de care a trăit 55 de ani.
Dedicată familiei
• Unicul său copil, fiica sa, Carmen, ginerele Cornel, nepoatele sale, Monica și Mândruța și mai târziu strănepoatele Bianca și Sofia au reprezentat reperul existenței sale. Creșterea și educarea mea, nepoata lor Monica, pe care m-a considerat întotdeauna ca pe o doua fiică, a devenit principala sa preocupare.
• Educația primită în familie, caracterul jovial, energia, mereu gata să spună o glumă bună, au ajutat-o să treacă peste greutățile vieții, pierderea părinților, a fraților și surorilor, apoi a soțului.
Dedicată profesiei
• Și-a respectat și îndrăgit colegii și elevii, și-a urmat vocația de dascăl cu dragoste și devotament susținând că, dacă ar fi să o ia de la capăt, tot învățătoare ar dori să fie.
• S-a bucurat întotdeauna de apreciere și respect din partea elevilor săi, a familiilor lor, a atâtor generații cărora le-a dat lumina cunoașterii și le-a netezit drumul în viață.
Un om între oameni
• N-a încetat niciodată să fie optimistă și să-și facă planuri de viitor. Savura în fiecare zi cafeaua băută alături de vecinele sale, momentele de destindere petrecute, făcând integrame, citind sau gătind.
• Astăzi, doamna învățătoare se întoarce pentru totdeauna în satul natal, alături de familia sa demult adormită, în locul atât de mult iubit, de multe ori idealizat.
• Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să așeze sufletul său în ceata celor drepți și să-l odihnească în nădejdea învierii!
Prof. Monica Mihăescu, nepoată
