Astăzi a murit VICTOR NUNWEILLER, unul dintre cei șapte frați Nunweiler și supranumit în lumea fotbalistică „Nunweiller V”. Mai puțin celebru decât frații lui mai mari, dar recunoscut drept un portar foarte bun. Fiul lui, Iulian, i-a urmat pasiunea pentru fotbal, fiind din 2014 antrenor cu portarii la aceeași echipă la care tatăl și unchii săi și-au clădit cariera: Dinamo.
Frații Nunweiller – o pagină glorioasă în fotbalul românesc
Constantin, Dumitru, Radu, Nelu, Lică, Eduard și Victor. Toți Nunweiller. Familia care a scris o pagina importantă în fotbalul românesc, dar mai ales în istoria lui Dinamo. Din cei șapte frați, șase au jucat fotbal, iar patru dintre ei au îmbrăcat tricoul “câinilor roșii”, numele de alint al celor din „Ștefan cel Mare”, moștenire lăsată de cei trei frați Nunweiller care au avut cele mai mari performanțe: Lică, Radu și Ion (Nelu).
Performanțele fraților Nunweiller:
- Ion sau Nunweiller III – libero – 279 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc
- Lică sau Nunweiller IV – fundaș – 151 de meciuri la Dinamo, cinci selecții la naționala României
- Victor sau Nunweiller V – portar, cel mai mic dintre ei. A jucat la Dinamo Obor și Dinamo Victoria
- Radu sau Nunweiller VI, mijlocaș – 333 meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc, 41 de selecții la echipa națională
- Eduard – a jucat ca junior la Dinamo
- Dumitru – jucător la Dinamo Obor
- Constantin – nu a jucat fotbal de performanță.
CEA MAI CELEBRĂ FAMILIE DE FOTBALIȘTI DIN ROMÂNIA – Nunweiller, provine din Piatra Neamț. De la ei a apărut supranumele dinamoviștilor de ”câinii roșii”
Cei mai cunoscuți, Ion şi Lică Nunweiller, au fost doi fundaşi teribili, de la a căror „răutate” pe teren Dinamo s-a ales cu porecla „câinii roşii”, pe care, după Revoluţie, fanii au adoptat-o.
Nichi Dumitriu, fost atacant Rapid: „Eu le-am zis prima oară «câinii roșii» fraților Nunweiller. Primul mi-a sărit în ochi Lică, pentru că era roșcat. Apoi l-am văzut și pe Nelu, care nu era roșcat, dar alerga până își dădea sufletul și se înroșea la față. Le-am zis la un corner «Uite câinii roșii!» și așa le-a rămas. A preluat galeria noastră, apoi a lor”
Cei 7 frați Nunweiller
- Costică Nunweiller (I) – poreclit Flencea, decedat în 2003, la 73 ani. Singurul care n-a jucat fotbal, ci polo
- Dumitru Nunweiller (II) – poreclit Cocușor, decedat în 2015, la 80 de ani. A jucat ca fundaș la Dinamo în sezonul 1960-61 și la Suceava în div. B
- Ion (Nelu) Nunweiller (III) – decedat în 2015, la 79 ani. A jucat ca fundaș, 287 de meciuri pentru Dinamo, 19 goluri. A antrenat și echipa FC Argeș în perioada 1990-1991.
- Lică Nunweiller (IV) – poreclit Gideon, decedat în 2013, la 74 ani. A jucat ca fundaș, 151 meciuri la Dinamo, 5 goluri
- Victor Nunweiller (V) – poreclit Parpală, a jucat ca portar la Dinamo, Victoria, U Cluj. Ulterior a lucrat ca antrenor. A decedat azi, 19 aprile 2023.
- Radu Nunweiller (VI) – poreclit Cârâială, are 78 de ani și e stabilit în Elveția. Mijlocaș cu 295 de jocuri și 38 de goluri la Dinamo, participant la CM 1970
- Eduard Nunweiller (VII) – a decedat în 2005, la 53 de ani, nu a jucat fotbal
Ion (Nelu) Nunweiller a jucat la Dinamo în două perioade 1956 – 1967 şi 1970-1972. El a strâns 287 de meciuri şi 19 goluri în tricoul „roş-albilor”. În perioada 1967 – 1970, Nelu Nunweiller a evoluat la Fenerbahce Istanbul, cu care a câştigat un titlu şi o Cupă. Palmaresul său la Dinamo este foarte spectaculos: cinci titluri şi trei Cupe ale României.
Lică Nunweiller: S-a născut la 12.12.1938 (Piatra Neamţ) – A jucat pe postul de fundaş central şi mijlocaș. A evoluat la Unirea Tricolor, Venus U.C.B. (1948-1949), Dinamo (1949-1957), Dinamo Obor (1957-1958 şi 1959), Pompierul (1958-1959), Dinamo (1960-1966 si 1970), Dinamo Bacău (1967-1969), Besiktaş (1969-1970) – La Dinamo a câştigat patru titluri şi o Cupă. În prima divizie a jucat în 206 meciuri şi a înscris 5 goluri, la echipa naţională a avut 5 partide, iar în cupele europene a activat în 10 jocuri. A fost antrenor la Dinamo pregătind jucători ca Lucescu şi Dinu.
De unde numele Nunweiller? Tatăl lor, Johann Nunweiller, era austriac, strungar de meserie. S-a stabilit la Piatra Neamț după Primul Război Mondial și n-a mai revenit niciodată acasă. S-a mutat la București după ce s-au născut primii 4 copii.
Dumnezeu să-i aibă în pază!
