Timp de 80 de ani, Ziua Învățătorului a fost sărbătorită pe 30 iunie. Ea a fost declarată prin voința dascălilor, și nu prin lege, fiind o sărbătoare a recunoștinței față de munca lor, comparată cu cea a celor 12 apostoli, care împărțeau lumina cunoașterii în jurul lor.
De-a lungul anilor, prin munca sa, învățătorului i-au fost recunoscute, măcar declarativ, meritele. Fiind supranumit, în timp: dascăl, apostol, învățător, profesor (un termen mai rece), omului de la catedră i s-a dedicat o zi în care inimile noastre se îndreaptă către cel care a vegheat la urcușul nostru către starea de OM, omenie, la cel care prin munca sa, prin grija și prin duioșia cu care se ocupă de puiul de om și-a câștigat, în sufletul fiecăruia dintre noi primul loc alături de mamă – învățătoarea.
Ortodocşii români sărbătoresc în fiecare an la 30 iunie „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. De când au apărut primele şcoli în spaţiul românesc învăţătorii şi mai apoi toate cadrele didactice care învaţă copiii au sărbătorit în 30 iunie Ziua Învăţătorului.
30 iunie a fost aleasă şi ca dată de „naştere” a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România fiindcă în chiar 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul acestei asociaţii prin care se oficializa şi finaliza atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari – corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost în Bucureşti pe chiar strada Sfinții Apostoli, la nr. 14.
Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an, de chiar ziua apostolilor, li se aducea aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923, la un congres al lor, învăţătorii au fost numiţi ,,cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iubiri de moşie”.
Nu cunoaştem altă sărbătoare care să fi dăinuit la români în calendare atât timp. Ziua Învăţătorului a fost atât de împământenită încât şi regimul comunist a păstrat-o la 30 iunie, trecând însă sub tăcere faptul că în aceeaşi zi Biserica Ortodoxă Română are în calendar „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” , iar Biserica Română Unită cu Roma are în calendar „Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli”.
Inițiativa Parlamentului României care tocmai în anul când se împlineau 80 de ani de la „nașterea” Zilei Învățătorului să o desființeze cu acte în regulă (prin Legea nr. 289 din 29.10.2007 a fost stabilit ca Ziua Învățătorului sa fie pe 5 iunie!) pare și acum, după 15 ani, fără noimă.
DE ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI (pe vechi!), TUTUROR CADRELOR DIDACTICE FELICITĂRI ŞI LA MULŢI ANI!
În ultima seară de cireșar
(ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI)
ÎNVĂȚĂTORUL
Sunt de profesie copil,
Dar unul ce-a crescut mai mare,
Prin viață mă strecor tiptil,
Ca un bondar bătrân pe-o floare.
Și apa rece din izvoare
O sorb în cel mai tainic stil,
Căci printre cărțile școlare,
Mereu, mereu voi fi copil.
Și chiar învățătorul care,
Copil fiind, în banca-ntâi,
Va trebui să-nalțe soare
Școlarilor, la căpătâi.
Trăiesc, cu voi, într-o cetate
A limbii noastre românești,
În care inima îmi bate
Ca un poem de Văcărești.
De-aceea eu, copilul vieții,
Și-al școlii noastre de-o ființă,
Mă lupt să schimb cu brazda feții,
Profesiunea în credință.
Nu vreau în rând cu militanții,
Prin viață mă strecor tiptil,
Căci nu-s învățător. Ca alții.
Sunt de profesie copil.
Și nu umblați, copii, ca mine,
Așa bătrân bondar pe-o floare…
Dați patriei ce se cuvine,
Și limbii românești culoare.
(Iar cel ce-a scris aceste rânduri,
Și, uneori, atâtea pagini,
Trăiește printre mii de gânduri,
Și-n vis, copii, iubiri, imagini.)
LA MULȚI ANI, CER CU SENIN,
De la…VOICU CONSTANTIN!
N.R. Dl. Voicu Constantin este absolvent de liceu pedagogic, fost învățător (o viață!), acum poet, din Târgoviște. Multumim pentru frumoasa poezie dedicată învățătorilor, de ziua lor
