Când e vorba de pasiune, nimic nu îți poate sta în cale. Sau poate, animat și de un soi de „patriotism local”, câmpulungeanul Eduard Grigore a recondiționat piesă cu piesă un ARO M461 (bătrânul IMS), construit la Câmpulung în anul 1970, făcându-l o bijuterie pe roți. De care se miră chiar și vedetele cărora le iese în cale, întâmplător sau nu. Pentru că, ne spune: „am crescut în ARO”, iar când spune „ARO” se referă nu numai la mașina ARO, pe care o avea tatăl său și cu care străbătea aproape zilnic drumul de la Câmpulung la Mățău, unde locuiau bunicii, ci la Uzina ARO, aproape de porțile căreia a crescut și unde amândoi părinții săi au lucrat ani de zile. „Când suna sirena la ora 15, știam că trebuia să vină mama acasă”, ne mărturiseste câmpulungeanul, astăzi șef al Poliției Techirghiol.
Începutul unui vis
„Am văzut mașina în curtea bisericii din Techirghiol. Era a preotului. Am trecut pe la poarta bisericii și am văzut-o ruginită, cu tapițeria ruptă, cu roțile praf… Era înmatriculată, dar nemișcată din loc de ani buni. A fost bucuros să îl scap de ea, am luat-o pe platformă și am dus-o la atelierul unui prieten.
Am început cu demontarea, piesă cu piesă. Curățare, sablare, grunduire, vopsire. Sudură unde au trebuit înlocuite părți din caroserie. Am respectat totul ca la carte, că doar o făceam pentru mine.
Am înlocuit piesele defecte, pe cele care s-a putut le-am recondiționat, pe altele le-am înlocuit. Piese am luat fie noi, fie din dezmembrări. Știți, pe la noi prin zonă cam toți au avut ARO, și dacă s-au învechit, nu au mai găsit piese și au rămas cu ele în curte, așa că am găsit destul de ușor.
Prietenul meu este vopsitor auto, dar foarte priceput la mașini. Mi-a fost un mare sprijin, atât el cât și tata, care a venit câteva zile la Techirghiol și m-a ajutat să o montez la loc. Piesă cu piesă, la fel cum o și demontasem. Câteva luni, cam 6-7 a durat totul, adică am început în septembrie și am terminat prin martie”, ne spune Eduard.
Muncă și migală
Uitându-ne pe fotografii și pe filmări, nu ne vine să credem câtă migală, câtă trudă, cât efort s-a depus. Sute de piese luate bucată cu bucată, componentă cu componentă, inclusiv motorul. Dar a ieșit într-adevăr o bijuterie. La care se uită cu admirație toți prietenii acestuia, și cu care își plimbă soția și cele trei mici minuni care au răsărit în viața lor.
A păstrat inclusiv sistemul de pornire la manivelă, ceva rar să mai vezi. Însuși artistul Marcel Pavel, care e tot câmpulungean la origini, a fost tentat să „încerce” sistemul de pornire atunci când a văzut IMS-ul parcat pe strada unde urma să susțină un spectacol.
Pasionatul polițist ne povestește: „La Câmpulung este o firmă specializată în operațiuni de acest tip, Dandu Auto Stil. Sunt super specialiști, artiști pe meserie, au inclusiv cursanți pe tinichigerie auto. Oamenii ăia se pricep foarte bine la ceea ce eu am îndrăznit să fac pe cont propriu. I-am întrebat cât m-ar costa dacă mi-ar face-o ei. „Poate să-ți vinzi un rinichi să îți permiți”, mi-a spus în glumă patronul. M-au ajutat însă cu sfaturi, date gratis. Mi-au spus ce materiale să folosesc, mi-au fost un fel de mentori. Când aveam ceva de întrebat, m-au consiliat profesionist iar eu am respectat tot ce mi-au spus.”
Vedetă pe Tik-tok
L-am întrebat dacă a participat cu mașina la vreun eveniment. „Da, am participat la „Retroparada primăverii”, la Câmpulung. Cineva a vrut să o cumpere și mi-a oferit 20.000 euro, dar… cum să-ți vinzi „copilul”? Eu am făcut-o pentru mine, nu o vând orice-ar fi.”
Ar fi făcut un profit bun, pentru că în afara muncii depuse de el și de tatăl său, și de prietenul său, vopsitorul, pe care l-a plătit „ca pe un prieten”, piesele și materialele folosite la recondiționarea mașinii l-au costat cam 30.000 lei.
„Am cumpărat o uniformă militară veche, de soldat „fruntaș”, care se potrivește perfect cu mașina. Oriunde merg îmbrăcat așa, sunt „o apariție”.
Deja au apărut clipuri pe Tik-tok cu mine, pe unul l-am filmat cu colegul meu, celebrul polițist Viorel Teacă, de la Sibiu, dar altele au apărut fără să știu, de la oameni care m-au filmat pe stradă. Sunt un fel de „vedetă locală”, dar asta e doar așa, de satisfacție efemeră. Adevărata mulțumire e atunci când o conduc și retrăiesc copilăria. ARO M 461 (IMS, cum este cunoscut) este prima generație a mașinilor ARO, iar ARO a fost o emblemă pentru toți câmpulungenii, chiar o mândrie a țării. Această mașină este parte din istoria României, dar este și imaginea copilăriei mele, este tinerețea părinților mei. Mare păcat că s-a distrus totul!”, ne spune cu tristețe în glas și cu mâna la inimă Eduard.
– Acum, că ați terminat mașina asta, ce alte proiecte vă mai doriți?, îl întrebăm. „Nu mă potolesc, ați intuit bine. Am cumpărat un ARO-243D pe care vreau să-l refac. L-am găsit la un bătrân din Deveselu. Îl ținea în casă, pe covor. Nu râdeți! Mai sunt oameni care țin la mașini, nu doar eu. L-am cumpărat cu 7500 de lei, iar omul mi-a dat și un portbagaj de piese de rezervă. E foarte bine păstrat, incomparabil cu celălalt. Și tatăl meu are tot un ARO, perfect funcțional. Face naveta aproape zilnic Câmpulung-Mățău. Bună mașină, pe orice vreme.
În ceea ce privește această a doua mașină, va fi tot de durată, numai că acum am experiență, mi-a crescut încrederea în mine și sunt sigur că voi reuși să o termin mai repede decât pe prima.
Până atunci, mi-am făcut singur o canistră în care să îmi duc benzina „de rezervă”, pentru că mașina consumă destul de mult și nu risc să rămân fără combustibil pe cine știe ce coclauri”, ne spune zâmbind interlocutorul nostru.
A fost o adevărată plăcere să discutăm cu Eduard. Ne strângem mâna și ne promitem că poate la vară îi vom face o vizită la Techirghiol, iar el ne promite că atunci când va veni acasă, ne vom putea vedea la Pitești. Și poate vom merge la o plimbare cu minunata lui mașină, ca să simțim și noi ceea ce el a intuit dinainte să se apuce de recondiționat mașini ARO. Că cineva trebuie să țină steagul sus și inima la fel, când e vorba de produsele românești. Și el o face.
