Am recitit, în aceste zile de vacanță, impresionanta carte a lui Cornelius Ryan – „Un pod prea îndepărtat”, am lecturat, cu interes și emoție, romanul „Un vis îndepărtat” scris de Patricia Rice, am întâlnit analogii și comparații cu vremurile pe care le trăim. Este știut că în război și în dragoste se fac greșeli, că dorința de victorie și dragostea de viață influențează, în mod determinat, strategiile și metodele folosite. Viața este însă un „război” iar războiul adevărat afectează viața tuturor celor implicați așa cum concluziona FieldMarschall-ul britanic B. Montgomery, un nume care a scris istorie. Pentru ce aceste gânduri și adnotări, aceste trimiteri spre vremuri trecute, uitate, ignorate? Simplu – ororile războiului și greșelile generalilor în prima lucrare, respectiv nevoia de întrajutorare, compasiune, dragoste și speranță în a doua carte, în antiteză cu visul utopic al celor care trăiesc acum, ca … „În vreme de război”(I.L.C.) ar trebui să fie lecții pentru politicienii zilelor noastre.
În primul rând vorbim de pacea socială însă nu putem ignora conflictul, tot mai „nervos”, dintre Rusia și reprezentantul nedeclarat al alianței NATO – ucrainenii , foștii „tovarăși” de arme și jertfe în durerosul conflict mondial declanșat și întreținut de un … Fritz numit Adolf!
Vox populi…
Cine mai ascultă vocea poporului? Pe cine mai interesează nevoile celor mulți încă truditori, chiar slugi pe „tarlaua nesimțirii” sechestrată de cei care ajung, doar întâmplător, în sferele înalte ale puterii? Cine a întrebat poporul, eventual prin referendum, dacă vrea în NATO, în UE, în Schengen … Nimeni! Nu că n-ar fi trebuit sa fim acolo, Doamne ferește, dar parcă „logosul” acela cu dorința poporului, cu democrația, cu … „bla, bla, bla – europenisme de duzină” este doar pentru „caseta” cu politici nu este un drept câștigat și asumat. Îmi amintesc că, prin „grija” unui președinte fost marinar de cursă lungă s-a organizat un referendum privind numărul de parlamentari ai acestei țări cu o populație în regres și dinamică … negativă. Poporul a votat dar … nimic nu s-a’ntâmplat, după 17 ani, din bugetul statului, banii contribuabililor (un buget devalizat) sunt plătiți, regește, tot 465 de „truditori” politici!
Legea salarizării o mostră de tupeu
Sunt în asentimentul colegilor mei că o astfel de Lege este necesară nu pentru a obține niște bani de la UE ci pentru o dreptate socială. Pentru a implementa această „declarație de război” premierul, pe când nu era demis, a adus în guvern două personaje dacă nu dubioase cel puțin interesante prin tupeul și lipsa de respect față de cei care mai muncesc în această țară. Ei nu au girul electoratului, au fost impuși de interese pe care aș dori să le cunoaștem, „camuflați” de mentorul lor în partidul pe care l-a sechestrat și-l folosește în interese de grup. Cei doi urmași ai Moromeților Dragoș Pîslaru și Oana Gheorghiu, „parașutați”, nu întâmplător, parcă de „servicii străine” care își fac încă datoria, și-au luat treaba în serios și „sapă” la rădăcina „răului”!
Deci, marea sfidare a acestei legi se regăsește în nemernicia cu care se măresc salariile parlamentarilor – între 2000 și 4000 lei, cu mult peste ceea ce primește lunar, ca salariu, un truditor corect și disciplinat! Când se discută despre sănătate sunt invocate toate nenorocirile din sistem confundându-se acul de la perfuzor sau seringă cu cel de la lucru manual. Cât despre învățământ indivizii din guvern încearcă o soluție la celebra problemă de aritmetică – cum să împarți 3 paie la 7 măgari. Băi băieți și … „fete mari” uitați-vă în Constituție, în Legea Educației și veți găsi, dacă aveți răbdare să citiți … 6% din PIB. Nu că ar avea merite deosebite noii slujitori ai actului educațional dar o ierarhizare decentă este necesară. Cunoaștem şi am scris despre superficialitatea, nepăsarea, dezinteresul care s-au așezat comod lângă directorii de școli, de licee lângă cei de la care se așteaptă revigorarea sistemului implementat cu sacrificii de urmașii lui Spiru Haret. Să ai, într-un județ – Argeș, 65 de dosare respinse din cele 224 depuse (29%!) depuse de foști și viitori directori (neglijență sau incompetență) este un „amar” semnal de alarmă cu repercusiuni sociale greu de estimat! Nu mai aduceți în discuție, pe diferite „platforme” veniturile liderilor de sindicat. Cred că încercați să clarificați și dilema … „care-i treaba măgarului când beau oile apă?” Vă dați cocoși … sterilizați convinși că fără voi nu ar mai oua găinile!
Și ne tot spuneţi că … pierdem bani! Căutați în DEX (știți ce-i acela, da?) și vedeți că poți pierde doar un lucru (ceva) pe care l-ai avut! Voi ce pierdeți, blana ursului din pădurile țării, cândva mândrie națională sau nu mai aveţi ce să împărțiți clientelei politice?
Dunăre, Dunăre …
Ne-ai fost prieten și frate precum codrul! A vrut să-ți măsoare răbdarea (adâncimea) un ministru – „trei într-unul”, „Salvatore” Miruță. Băiatul a învățat să citească și a ajuns la Mama lui Ștefan cel Mare (D. Bolintineanu), a vrut să intre în castel și s-a speriat de … stâncă. A chemat oștirea (urmașii lui Ștefan cel Mare) și au împins-o în albia ta, Dunăre, Dunăre. Tot individul acesta, prezent prin gări și garnizoane, a descoperit că șinele pe care se deplasează trenurile sunt … paralele cu secante doar la barierele neautomate, dar cel mai interesant, dintre toate descoperirile lui este enigma cu dronele – când trec peste Dunăre la bulgari acestea nu sunt depistate de radare și sunt drone ucrainene (așa spun oficialitățile din Sofia), când reușim să le … împușcăm acestea sunt rusești dar neinscripționate!
Uneori se adună atâta murdărie încât ți se pare că ar fi risipă dacă ai arunca-o! Și totuși drumul este liber spre Groapa de gunoi a istoriei! Vă ajutăm și vă „protejăm” cu o doză de …
ANTIVIRUS
