Trei urși de la Vidraru relocați
Trei urși din zona Vidraru, Arefu, au fost relocați în cursul acestei săptămâni.
În cazul primei relocări este vorba despre un mascul care a fost capturat în zona hidrocentralei/scările de acces spre cetatea de la Poienari. După executarea procedurilor legale, acesta a fost mutat la o distanță de 50 de km, în zona Podul Giurgiului.
În cel de-al doilea caz este vorba despre o ursoaică cu un pui, care au fost capturați și mutați la o distanță de 40 de km, în zona domeniului forestier Oticu.
Trebuie precizat că relocările respective au fost făcute din două zone foarte frecventate de turiști, măsura fiind aplicată pentru a fi evitate incidente care să pună în pericol viața oamenilor. Astfel de acțiuni vor continua pe raza județului Argeș, dar numai cu respectarea OUG 81/2021.
Relocarea – ”abonament de liniște”
Ordinul pentru împușcarea urșilor a fost semnat de fostul ministru Tanczos Barna chiar în ultima sa zi de mandat, înaintea rotativei guvernamentale. Acum se află pe masa Academiei Române spre avizare. Fără acest demers nu poate fi publicat în Monitorul Oficial. Adică ordinul nu intră în vigoare.
Și în 2016 a mai fost semnat un ordin de ministru care aproba împușcarea urșilor, dar nu a intrat niciodată în vigoare.
În lipsa acestuia, soluțiile pentru a scăpa de urși sunt cam limitate. Se poate interveni pentru alungare sau pentru tranchilizare și relocare. Ultima este varianta cea mai greoaie și cea mai periculoasă. Relocarea trebuie făcută conform legii, adică trebuie constituită o comisie pentru situații de urgență. Alături de primar sau viceprimar și jandarmi, din comisie trebuie să mai facă parte un gestionar de fond cinegetic și un medic veterinar. Numai în aceste condiții se poate acționa.
Pe lângă cadrul legal ar trebui să se mai pună și problema eficienței acestor metode. În decursul ultimilor ani s-a dovedit că metoda alungării este ineficientă. Urșii nu se mai sperie de nimic, s-au familiarizat cu oamenii. Unii dintre ei chiar sunt hrăniți la drumul mare. Iar cei care simt că își pot procura cu ușurință hrană de prin gospodării nu mai pleacă din zonele respective.
Nici metoda relocării nu este chiar eficientă. Specialiștii au strâns dovezi că urșii se întorc chiar dacă sunt mutați la zeci de kilometri. Și doar în câteva zile. Deci unde este eficiența acestor două metode?! Facem doar acte, cheltuim bani, speriem sau plimbăm urșii și rezultatele…
Rezultatele sunt acelea că urșii intră peste oameni în curți, în pensiuni, atacă la drumul mare, hăcuiesc animale. Și oameni! Oameni!
Una, două, primarul este de vină!
Cum apare un urs pe undeva, primarul este de vină! Dacă ursul atacă om sau animal, primarul este de vină! De ce ?! Pentru că, cel puțin în mediul rural, primarul trebuie să fie de toate – de la moașă comunală, până la responsabilul cu urșii!
Și înjură oamenii pe la colțurile ulițelor și pe rețelele de socializare. Pe cine înjură?! Păi în primul rând înjură primarul. Apoi se înjură în draci între ei. Unii disperați de urși, alții mari iubitori de ei. Și uite așa… circul este asigurat!
Dar câți dintre ei știu care sunt costurile pentru speriatul sau plimbatul ursului? Pentru că acestea nu sunt gratuite, ci pe bani mulți și bani publici.
Zeci de mii pe an!
Tarife alungare prin diverse mijloace: acţiunea personalului tehnic de specialitate angajat al gestionarului/medicului veterinar – 400 lei/intervenţie
Tarife tranchilizare şi relocare tranchilizare – 750 lei/exemplar
Marcare – 200 lei/exemplar
Transport pentru relocare – 300 lei/exemplar/100 km
Manipulare exemplar – 200 lei/exemplar
Păstrare/Ocrotire pui (maximum 2 zile) – 200 lei/exemplar
Contract de prestări servicii de permanenţă/ intervenţie imediată gestionar/ medic veterinar pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun – 1.000 lei/lună
Calculul este simplu: două contracte, unul cu gestionarul, celălalt cu medicul, 2000 de lei pe lună, 24.000 de lei pe an. Din banii comunității, sume care trebuie prevăzute în buget. Asta doar ca să ai cadrul legal îndeplinit. Apoi fiecare intervenție în parte – peste 2500 de lei. O singură intervenţie! Și unde ai de făcut cel puțin 10 intervenții într-un an?! Ce faci?
Este drept că banii sunt decontați apoi de stat, dar durează luni și ani până când autoritățile locale își recuperează banii de la minister. Dacă îi recuperează! Deci primăriile ajung să crediteze din bugetul local ministerul. Pentru niște urși și niște reguli care nu sunt ale primăriilor!
Pe lângă problema costurilor se mai pune și problema siguranței personalului în timpul acțiunii. Primarul sau viceprimarul nu are armă. Jandarmul are, dar nu este ceea ce îi trebuie ursului. Să nu mai vorbim de faptul că unele localități sunt conduse de femei. Avem și noi în Argeș câteva primărițe: Lasconi la Câmpulung, Crâmpiță-Matei la Mihăești, Baciu la Corbi, Dună la Mozăceni. Dacă la Mozăceni deocamdată nu a apărut ursul, la Corbi și la Mihăești a apărut. Și în proximitatea Câmpulungului.
Ce le-aș mai vedea pe primărițele respective fugărind urșii pe coclauri sau prin boscheți, în fruntea jandarmului, a doctorului și a gestionarului de fond!
Schimbați legea și lăsați specialiștii să se ocupe de urși!
Legea este proastă, rezultatele aplicării sau neaplicării ei se văd. Oamenii sunt atacați la drumul mare, gospodăriile le sunt devastate, au fost și cazuri în care atacurile au fost mortale. Legea trebuie schimbată! Este făcută de oameni și trebuie să fie pentru oameni! Nu pentru ong-uri sau pentru specialiștii ”încremenți” de la Academia Română! Lăsați specialiștii, personalul silvic, să se ocupe de această problemă! Au tot ce le trebuie!
Citește și: Bărbat atacat de urs la Mihăeşti
