Să nu ne facem iluzii că tragedia pe care o trăiește populația nevinovată, din țara vecină, impresionează pe cineva – mă refer la oamenii politici ai timpului nostru care nu se ridică și nu au zestrea de la Mama natură să se ridice la înălțimea așteptărilor și provocărilor, la bocitoarele de la televiziunile care aleargă doar după rating, la așa-zișii analiști politici care își îndreaptă pixul și acuză într-o singură direcție, ignorând istoria și ambițiile de mărire ale unora. Este adevărat că „Moscova nu crede-n lacrimi” dar la fel de adevărat este că echilibrul militar pe plan mondial nu mai există, vorbindu-se despre „jandarmul lumii” care în traseele sale „turistice” a inclus Irakul, Afganistanul, Serbia prin provincia istorică Kosovo. Cine a semănat vânt? Furtuna a fost provocată iar regretele sunt tardive! Cine a învățat ceva din toate aceste catastrofe umanitare, cele mai multe provocate? Liderii politici? Nu! Ei au altă structură a raționamentului deductiv și inductiv, formată sau implementată în raport cu interesele de moment ale sponsorilor sau promisiunilor lor.
Au apărut analiștii militari, mulți dintre ei nu au intrat într-o cazarmă, nu au fost într-un teatru de operații militare, nu au pus mâna pe o armă, dar fac pe ei la primul zgomot produs de căderea liberă a unui fulg de porumbel. Ei prezintă scenarii apocaliptice pe care nici generalii activi implicați direct în luptă nu le intuiesc, arătând cu creionul pe o hartă care nu mai este reală având în vedere evoluțiile din teren.
Din cancelariile europene și de pe alte continente curg amenințările raportate la sancțiunile ce vor urma, fără să spună dacă prin acestea sau oricare ale măsuri vor fi înviați morții nevinovați din rândul populației civile sau frumoșii băieți căzuți la datorie doar din ambiția și interesul unor indivizi, accidental intrați în istorie. Câtă mândrie națională s-a manifestat când avioanele americane survolau teritoriul nostru și bombardau Belgradul! Nimic, raportat la viață n-au învățat nici americanii – nu au fost și nu sunt afectați, nici europenii. Problemele care au generat acest război – nu se cunosc consecințele, durata și prețul, erau cunoscute, dar au fost tratate ca la Bolintinul din Deal cu amenințări și fotografii publicitare pentru campaniile viitoare. Un simplu memorandum de stagnare a extinderii NATO spre est, pentru câțiva ani, ar fi evitat catastrofa ucraineană. Și peste câțiva ani n-ar fi fost nici Putin, nici Biden, ar fi fost alte concepte, interese, ar fi dispărut zonele de interes sau conflict, iar această generație ar fi crescut și s-ar fi format printr-o altă mentalitate și deschidere! Președintele ucrainean și-a dat seama că au rămas singuri – ceilalți se ocupă de… sancțiuni, iar ai noștri se mândresc cu… Scutul! Este oare suficient să dăm asigurări, demonstrând – dacă mai era nevoie, incapacitatea de a lua decizii – cu aceeași problemă se confruntă tot românul, zi de zi – indolența, nepăsarea, incompetența, ignorarea problemelor de către cei puși să le gestioneze, să le rezolve.
Vor urma conferințe, întâlniri internaționale, lătrăii de serviciu, alocarea de fonduri pentru refacerea infrastructurii în urma războiului, bani donați la firmele și companiile celor ce hotărăsc destinele lumii. Qui prodest? Lor, acelor indivizi care trăiesc și prosperă din necazurile celor mulți, ignorând adevăruri și realități și care nu merită nici doza de…
ANTIVIRUS
