Am oprit mașina într-o parcare neamenajată, puțin sălbatică, neeuropeană, ca să respire motorul, să se relaxeze „șoferul”, să admirăm un zăvoi, încă verde, pe malul pârâului ce ne îmbia cu zgomotul său discret și apa limpede ca lacrima românului. Nu am coborât bine că am devenit tovarășul „de parcare” al unui cățeluș cu ochii blânzi, boticul curat și pufos, codița – antena prin care transmitea bucuria întâlnirii și poate, sfârșitul așteptării. Am deschis rapid portbagajul și am umblat în „trusa cu hrană pentru animale”, trusă pe care o port cu mine și o folosesc zilnic, de mai multe ori.
Întâlnesc foarte multe pisicuțe și cățeluși, abandonați de niște indivizi – „animale bipede”, fără suflet, departe de cel mai elementar sentiment al unui creștin. Sunt și animale care „n-au avut noroc” – s-au născut în jungla urbană, cea care a devenit marginea civilizației într-o societate în plină degradare. Cele mai multe pisicuțe și cățeluși așteptă cuminți îndurarea celor care aruncă mâncare la tomberon, escaladează dezmățul, impun legea junglei chiar acolo unde s-au finalizat defrișările.
I-am dat biscuiți și ciocolată pentru căței, ne-am jucat, i-am aranjat culcușul de sub un mal, l-am dotat cu o pătură și i-am promis că o să revin. Ieri am revenit, era acolo. Mă aștepta bucuros și l-am ospătat ca în vremurile când poporul meu, poporul român, avea o țară, un nume și o religie a sufletului.
Mi-am amintit, jucându-mă cu acest cățeluș „Fără nume”, cum un fost coleg de serviciu, bun cunoscător al limbii și tradițiilor din Țara Cocoșului Galic, îmi arăta un manual de clasa a III-a, din zona Montpellier, care avea pe copertă un îndemn pentru o educație sănătoasă – „Hrănesc animalele ca să educ oamenii”! Cât de frumos, câtă eleganță într-un comportament discret, câtă toleranță pentru ceea ce este în jurul fiecăruia.
Țara noastră unde e?
„Țara noastră ce-ați făcut cu ea?” – ecoul unor serbări tip cenaclu sau Cenaclu tip serbare unde mii de glasuri, la unison se întrebau, pe ritmurile chitarelor generației în blugi, apăsat și hotărât „… ce-ați făcut cu ea?”. Cine cunoaște puțină geopolitică știe că-n Orientul Apropiat a existat un popor fără țară şi nu cred că lecția istoriei și tragediile timpului pot fi trecute cu vederea, se pot uita fără învățăminte.
Mă întreb, din ce în ce mai des, dacă mai avem țară cu tot ceea ce ne-a dăruit natura, adică … „Cea mai bogată și mai frumoasă dintre toate țările lăsate de Domnul pe pământ!” (N. Bălcescu), dacă mai avem flora și fauna protejate cu multă grijă de acest popor, cândva harnic, înțelept, devotat și puternic așezat la locul lui, un loc de cinste între popoarele lumii.
Delta Dunării – unică în Europa cu caii ei sălbatici rămași din istorie pe care îi lăsăm să moară din cauza incompetenței și indiferenței unor calici ajunși la putere. Un elicopter, ca cele care sting incendii, cu câteva zeci de baloți de paie parașutați în zonele dificile salvau hergheliile păstorite de „Mihai, Ștefan, Mircea …”.
Ursul brun, o fală europeană, s-a atașat de românul darnic și înțelegător în toată existența sa. Nu „credea” el – ursul, că i se va distruge habitatul pentru afaceri capitaliste și aranjamente politice, că i se va „confisca” hrana, vor fi izgoniți puii fără o minimă măsură de protecție. Țări africane – Nigeria, Etiopia, Kenya cu sprijin internațional – UNESCO, au amenajat parcuri pentru o viață în … sălbăticie. La noi … „Pușca și cureaua lată”!
Pe Argeș în jos…
Peste tot cățeluși și pisicuțe așteaptă un reviriment social, un sprijin pentru viață – biodiversitate, o bucată de pâine din „Grânarul Europei” neconcesionat de invazia „lăcustelor” din toate maghernițele lumii. Îi vezi cum te privesc și așteaptă – cățelușii și pisicuțele (nu lăcustele) păstrându-și încă mândria unor specii demne, cu mult peste cea umană. Ei nu cerșesc, ei așteaptă și poate doar se minunează de acest dezastru! Nici nu au cum să cerșească mai ales aici, la Pitești, o fostă insulă a „onoarei, hărniciei și demnității”, aici unde șase instituții au semnat un protocol (!) pentru combaterea (eliminarea) cerșetoriei! Pe bază de proces verbal și cu multe, multe semnături ale unor beneficiari indirecți ai acțiunii. Doar politicienii vor mai avea liber la cerșit … voturi! În rest … strict interzis! Ați auzit pisicuțelor, cățelușilor, ursuleților? Vor avea însă o dispensă … „ciorile” din Lunca Argeșului și confrații lor din zonele izolate ale județului.
Am auzit că la Cluj, fostul premier Emil Boc – primar al orașului de lângă dealul Feleacului – Cluj Napoca, a amenajat căsuțe pentru pisicuțele fără … ajutor. Poate, după ce se vor finaliza lucrările neîncepute la cele două pasaje pietonale, vor fi scoase toate pavelele din centrul orașului, vor fi „relocate” … panseluţele, edilii locali îşi vor „deschide” sufletul către ființele care măsoară timpii existenţei noastre.
Noi vom rămâne în așteptarea unei soluții civilizate pentru cățelușii de la Merișani, pisicuțele (nu maimuțele) dintre blocuri și frații lui Patrocle din județul nostru contribuind, de câte ori este nevoie, cu recomandatul …
ANTIVIRUS
