Geavrelele, tradiție din Argeș, unică în țară
Tradiție unică în țară, Geavrelele se țin în zona de graniță a județelor Argeș și Dâmbovița.
Tinerii din micul sat Ciupa-Mavrodolu, comuna Rătești, (un sat cu 160 de gospodării), au reînviat obiceiul, după o lipsă de 9 ani. Cu această ocazie, îi felicităm pe flăcăii satului și pe organizatorul Gabi Ilie .
„Să vă povestesc despre Geavrelele ciupenilor.
Geavrelele sunt batiste sau ștergare cusute manual de femeile sat, cu precădere de fetele nemăritate, care își doresc să aibă noroc la măritiș în anul ce tocmai a început. Aceste Geavrele sunt adunate cu scopul de a „găti” un steag lung, ce urmează a fi sfințit la biserică, de a fi purtat de flăcăii neînsurați prin tot satul, la fiecare gospodărie în parte.
Steagul anul acesta a avut o lungime de 12 m și o deschidere a crucii de 2 m. A fost gătit cu 300 de Geavrele, acestea fiind legate de steag cu 200 m de bete (legătură /cingătoare tradițională).
Steagul gata gătit a fost purtat de 20 de flăcăi mândri, el având aproximativ 150 kg.
Tradiția spune că primirea iordănitorilor cu Geavrelele, aduce belșug, bunăstare, sănătate, spor în toate și vreme bună pentru agricultură (îndeletnicirea principală a sătenilor). Steagul se ridică la fiecare gospodărie care are și sărbătoriți de Sfântul Ioan, aceștia fiind dați în sus cu strigate de bucurie „Hăp-Hăp!“
Colindătorii sunt așteptați de gospodari cu bucate felurite și băutură, mulțumindu-le pentru aducerea urăturii de belșug în gospodăria lor.
De asemenea, tradiția spune că aceste lemne, care au folosit la construirea steagului, se țin în podul unor case până în ajunul Crăciunului , apoi duse la biserică pentru a fi sfințite iar, în vederea pregătirii unui nou steag în anul ce urmează.
Geavrelele sunt înapoiate fetelor din sat, să aibă noroc la măritiș.
Mă bucur tare mult, că tradiția începe să fie readusă la lumină, într-un sat care, pe zi ce trece întinerește. Este satul copilăriei mele, satul în care îmi petreceam la bunici toate vacanțele. Satul în care am luat prima dată cunoștință cu acest obicei.
Văzând filmulețul cu obiceiul, m-am emoționat teribil, aducându-mi aminte de bunicul meu, pe care chemându-l Ion, aștepta nerăbdător acest obicei. Foarte mândru, gătit, proaspăt bărbierit și dat cu apă de colonie, să miroasă frumos, aștepta flăcăii să-l dea în sus, iar el la rândul lui, să îi cinstească pe măsură.
Nea Ion al lui Gae, bunicul meu, om harnic al satului, greu încercat de soartă, spunea:
„-Taică, dacă ai norocul să fii dat în sus de iordanitori, om bogat și ferit de rele o să fii tot anul!”
Mulțumesc! Mulțumesc băieți, pentru acest dar! Felicitări pentru reluarea tradiției, ea este cea care vă oferă identitatea.
La mulți ani binecuvântați tuturor sărbătoriților! Să aveți un an bogat precum au fost Geavrelele din Mavrodolu!”, ne-a povestit organizatorul.
