Efectul Dunning-Kruger
Mă aștepta la birou într-o dimineață în care, culmea, am întârziat – contrar obiceiului (am ,,căscat” gura la un accident) un domn venerabil care voia să-mi exprim un punct de vedere pe o problemă, aparent simplă, dar dureros de tristă – actuală și nevindecabilă (credea că presa mai este o putere în stat!). Îmi prezintă cum a solicitat la o instituție publică, unde a lucrat mai mulți ani, rezolvarea unei probleme prin prisma legislației actuale. Primește de la șeful instituției un răspuns care nu are nici cea mai mică legătură cu solicitarea! Dacă nu ar fi fost specificat numele său, aș fi fost tentat să cred că la secretariatul instituției au fost ,,încurcați” destinatarii (altă solicitare). Mai mult decât atât, i se aduc la ,,cunoștință” trei decizii care și-au produs efectul prin implicarea directă a persoanei respective, deci despre care avea cunoștință! Nu se punea problema de ,,a aduce la cunoștință” ci în cel mai nefericit caz – ,,a reaminti”.
Nu am intrat în detalii, dar văzând antetul instituției m-a cuprins un moment de tristețe, realizând cât de ,,galopantă” este ascensiunea Analfabetului Funcțional într-o societate coruptă și superpolitizată. Un astfel de individ nu își acceptă statutul, având permanent păreri foarte bune despre sine și evoluția sa, amplificându-și ,,autoevaluarea” pe parcurs ce C.V.-ul său devine stufos, primește funcții fără a avea competențele necesare (falși profesioniști). Știu să citească, dar nu înțeleg conținutul, deși uneori îl pot reproduce – (Din studiile specialiștilor în psihologie și comunicare).
La recomandarea unui prieten profesor-sociolog, am citit un studiu realizat, pe bază de teste, pe studenții de la cursurile de psihologie de la Universitatea Cornell – USA (facultate particulară), intitulat ,,Efectul Dunning-Kruger” după numele celor doi profesori-cercetători. (Merită citit și analizat!). Îmi permit să citez definiția, cu speranța că, după acest ,,val” al plagiatorilor, doctoranzilor și licențiaților, condiția ,,sine qua non” a reușitei reprezentând-o… casieria facultății, se va face curățenie, nu apelând la ,,Salubritate S.A.” sau… ,,rachete” cu mult fum și zgomot, ci la competență, muncă și respect.
Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât realitatea. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei de cunoștințe în domeniu (din studiul amintit). Câtă asemănare cu noul ,,produs” al școlii românești!
Din jurnalul unui fost învățător de țară
Nu este vorba despre Dl. Trandafir și nici despre episoade din viața lui Niculăeș (Un om necăjit – Zaharia Stancu) – băiatul cu oile, dar nu copil de latifundiar. A susținut examen de admitere la renumitul Liceu Pedagogic din Câmpulung-Muscel (peste 7 candidați pe loc) în vremurile în care selecția era singurul criteriu de a elimina viitorul… analfabet funcțional. Cinci ani de internat, autogospodărire, sală de meditații, bibliotecă vastă, dormitor cu 52 de paturi, serviciu pe școală, serviciu la bucătărie (la nea’ Costică bucătarul – adevărată artă!), ore de practică pedagogică, asistat și supervizat de metodist, învățător și profesorul de pedagogie (3 din cei 5 ani). Cu diploma de învățător în geamantan se prezintă la locul de muncă – repartiție ministerială, unde 40% din populația școlară erau copii de romi. Fără burse sau ajutoare sociale, aceștia frecventau cursurile integrându-se în cerințele timpului. Mă opresc la un pasaj din jurnal (mi l-a încredințat să-l citesc), în care este prezentată o întâmplare comică, dar relevantă pentru seriozitatea activității din școala de la țară:
《 De cele mai multe ori copiii de romi erau aduși la școală, cu multă plăcere și satisfacție, de un părinte care era șofer pe o basculantă, în cabina acesteia (ceva deosebit pentru ei în acele vremuri – chiar un motiv de a merge cu drag la școală). Clasa a III-a – învățătorul avea în planificare „Noțiunea de Propoziție”. Prezintă elementele teoretice, câteva exemple, analiza la tablă, discuții cu elevii:
– Ionel, dă-mi exemplu de o propoziție!
– Mama spală rufele!
– Ce este aceasta, Costel?
– O propoziție, tovarășe învățător!
– Georgeta, …
– Tata taie lemne!
– Ce este aceasta, Ionela?
– O propoziție, tovarășu’!
– Alexandru, o propoziție!
– Mașina merge repede!
– Ce este aceasta?, întrebă învățătorul, așteptând ca în urma exemplelor toți copiii să realizeze și să opereze cu noțiunea de „propoziție”. În acel moment, copilul șoferului, cu mâna ridicată (chiar ambele) insistă, ridicându-se în picioare, să răspundă și el (în general era… cuminte). Da, Sorin, spune!, zice învățătorul.
– Aceasta este o basculantă! (Reprezentarea mașinii pe care o conducea tatăl său). Colegii lui înțeleg ,,raționamentul” și crează o stare de euforie.》
Am redat această secvență din valorosul jurnal al unui ,,timp uitat prea repede”, pentru a evidenția dăruirea unui cadru didactic înainte de a apărea (pe… piață) ,,analfabetul funcțional”, produs al unei școli în derivă, ignorată și batjocorită de incompetenții dominați de sindromul urii, disprețului, egoismului.
Deși mi s-a recomandat să schimb medicația (nu a avut efectul scontat), folosim încă, pentru cei cu sindromul Dunning-Kruger, o porție de…
ANTIVIRUS
