Cruce albă, suflet curat!
Dariana Radu a fost condusă pe ultimul drum. Ce durere sfâșietoare! Crucea albă care îi va sta ca un far la mormânt, ca mărturie a scurtei sale existențe, va fi pusă în pământul care îi va acoperi frumosul chip. Dar nu și amintirea ei. A trecerii ei pe acest pământ, fulgerătoare ca o cometă, dar luminoasă ca o stea căzătoare. Cei care te-au iubit, nu te vor uita niciodată, Dariana!
Dariana, eleva de la Brătianu care s-a stins din viață după o operație la inimă, a fost condusă azi pe ultimul drum. Copila de 16 ani a fost foarte iubită de colegii ei, parcă niciodată nu am văzut atâta spirit de întrajutorare si atâta unire la tineri. Când a fost vorba de a dona sânge pentru salvarea vieții ei, o emulație extraordinară și o mobilizare exemplară pe rețelele de socializare a făcut ca aproape o sută de piteșteni, elevi din anii terminali de la mai multe licee din Pitesti, să doneze pentru această cauză. Când s-a aflat că fata a murit, luni dimineață, vestea a căzut ca un trăsnet peste mulți liceeni care își așteptau rândul la donare.
Brătianu – numai inimă
Colegii ei de la Brătianu au avut zilele trecute o competiție sportivă între licee. A fost o competiție de baschet. Înaintea începerii ei, în sala de sport arhiplină a liceului, s-a păstrat un moment de reculegere pentru minunata Dariana, iubita lor colegă plecată prea devreme la Ceruri. Un altar făcut din flori și fotografii cu ea a stat în mijlocul terenului minute bune, durerea fiind transmisă din ochi în ochi, din inimă in inimă, din lacrimă în lacrimă.
Sute de liceeni au venit cu flori si coroane la catafalcul copilei. Erau triști, plânși, cu sufletele sfâșiate. Cum să poți întelege și accepta, tânar fiind, moartea?
A început slujba
Slujba de înmormântare a început la ora 9. După slujba și obiceiurile religioase, cortegiul funerar va merge spre cimitir, dar nu înainte de a face o oprire în fața Colegiului I.C.Brătianu unde în urmă cu doi ani tânăra intrase pe poartă poate sfioasă, dar cu multe vise și planuri. Dariana își va dormi somnul de veci la Bradu.
《 Durere fără margini, mii de crizanteme, garoafe și trandafiri albi, candele, lumânări, lacrimi, multe lacrimi și… sute de persoane care își iau rămas bun de la Dariana…
Nu e durere mai mare decât să-ți duci copilul la groapă. Știu ce înseamnă să-ți pierzi bunica, bunicul, știu cum doare când îți pierzi un unchi, știu ce greu este când pierzi o prietenă. Dar cred că nimic, nimic nu se compară cu pierderea unui copil… unicul copil. Un copil fără mamă se numește orfan, un soț fără pereche se numește văduv, dar nume pentru o mamă care și-a pierdut copilul nu există, pentru că durerea, sfâșierea sunt atât de mari încât niciun nume nu le poate cuprinde.
Nu! Nu pot să-mi imaginez durerea acestor părinți! Este peste puterea mea! Simt cum sufletu-mi intră grăbit într-o stare de metastază. Parcă-s ciuruită de gloanțe. Mă uit la ele și parcă le-aș zidi în mine și-aș coborî în pământ. Și aș sta acolo pentru totdeauna!
Suntem atât de neputincioși în fața durerii. E ca o fereastră care se deschide când vrea ea. Camera se răcește și nu putem decât să tremurăm…
Drum lin printre stele, Dariana!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Rămas bun, îngerașule!😔😔》
Acest mesaj sfâșietor a fost scris de una dintre prietenele familiei, Elena Siminea, pe pagina sa de facebook.
Ce am mai putea adăuga? Nimic. Cutremurător!
