„Copiii la fereastra speranței…
De alaltăieri, de când le-a fost incendiată casa, au dormit în cortul ăsta, în curte, lângă ce a mai rămas din căminul lor.
La rude nu s-au dus peste noapte, decât fetițele, fiindcă prâslea nu a vrut în ruptul capului să se despartă de mami și de tati. Li s-a oferit tuturor găzduire, dar părinții nu și-au putut lăsa de izbeliște gospodăria unde își cresc anevoie ce le trebuie pentru hrana din fiecare zi, porci, iepuri, găini, curci. Apoi, mai era și calul de îngrijit, căci și truda lui le aduce o pâine pe masă. Pe toate mi le arată bucuros „nevoie mare”, ăsta mic și zâmbăreț, o drăgălășenie blondă de copil ca o jucărie, cum este și cățelul ciufulit de care nu se dezlipește. De explicat „situația” se ocupă tot „veverița” brunețică, mijlocia, cu lipic și cu ochi de ciocolată. Știe tot, pricepe tot! Și, deși îi place tare să se joace în cuibușorul din cortul unde și-a culcușit păpușile primite ieri și azi, Mihaela e fericită că „primaru’ o să ne aducă repede o rulotă” care le va fi adăpost până li se va înălța binișor căsuța ce acum stă să cadă…
După două zile de la focul ce-i mistuia odăile, parcă e și mai șubredă, gata să se prăvălească. Îmi arunc privirea înăuntru și mi se topește speranța că mai poate fi reparată. Așa, și…?!
Poate că e vremea unei alte case, cine știe…?!
Cumva, Dumnezeu va lucra El la asta. Prin noi.
Prin oameni. Prin cei care m-ați căutat, ca să le oferiți ajutor. Așa că mâine, mămica va merge la bancă și își va deschide un cont, cum ați cerut. Eu îl voi face public aici, iar mai departe, știți voi ce aveți de făcut. După inimă și putere.
Între timp, îmi sună telefonul și aud chiotele copiilor: le-a sosit „rulota”, iuhuu, ce bucurie…!
Dar tot vi-i las acum, aici, pe-ăștia mici, privind nu prin cadrul gol al unui geam zobit de focul ce le-a ars casa, ci printr-o fereastră imaginară. Prin fereastra speranței…❣”, scrie Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural din Hârsești pe pagina sa de facebook. https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=5976782885726843&id=100001855723818
Cât de frumoooos! Câtă inimă și cât suflet în această mână de om, cea care conduce activitățile culturale din Hârsești, Loredana Costache. Loricica noastră, cea atașată de tot ce e frumos, de tot ce e tradiție și bunătate în oameni, cum știe ea să cumuleze energiile și să adune oamenii buni și frumoși la suflet ca să facă cele mai reușite evenimente culturale din sudul județului, cum își lasă ea orice treabă urgentă ca să aibă grijă de copiii satului și să-i învețe să citească, să scrie, să joace jocuri populare… Loricica, prietena noastră, cea care poate și să întindă tricolorul de 100 de metri pe ulițele satului, poate și să se prindă cu băieții din sat într-un joc de fotbal (s-a și accidentat odată, rău de tot!), dar… cel mai important, cum găsește ea resurse să ajute oamenii aflați la nevoie. Ea, împreună cu primarul lor supergospodar, au găsit o soluție (temporară!, deocamdată), pentru ca cei 3 copii să nu doarmă sub cerul liber. Și după ce au rezolvat problemele imediate, vor face ei în așa fel încât, prin facebook, prin presă, prin prieteni, vor mai da niște telefoane… și până la urmă, dacă și dumneavoastră o să donați ceva, cât de puțin, casa se va reconstrui… Doamne, ce oameni minunați în comuna asta de câmpie, cât suflet și câtă speranță poate să dăruiască un singur om! Și printre o fotografie, o filmare, o postare, un telefon, un drum, două, trei… multe și multe alte fărâme de suflet risipite peste tot… va reuși. Simțim asta. Haideți să punem și noi umărul, alături de acest om minunat (#Loredana Costache) ca să îi ajutăm pe cei 3 copii, de care ea s-a atașat atâta și pe care îi laudă în toate postările că sunt cuminți și ascultători. Credem că această misiune de suflet trebuie îndeplinită. Astfel de oameni chiar merită!
