Postarea unui turist care a ales ca săptămâna trecută să meargă cu soția la plimbare pe Transfăgărășan a devenit virală pe internet. Omul a filmat bonul fiscal primit și a comentat cu ciudă: Uitați-vă, fraților, cât costă o porție de cartofi prăjiți. Să tot mănânci pe Transfăgărășan!
În plus, pentru o apă la 500 ml omul a fost nevoit să plătească 10 lei, iar pentru un suc Prigat 12 lei. Micul făcut în vârf de munte costă si el 7 lei, iar porția de cartofi prăjiți, de 200 g, 15 lei. Si ca toate să fie și mai și, a mai trebuit să cumpere și o chiflă cu 3 lei. În total, 88 de lei. Neavând alternativă, a plătit prețul cerut, dar le-a facut antireclamă pe rețelele de socializare, pentru ca alți turiști care vor urca în vârf de munte să știe la ce să se aștepte și să își ia pachet cu mâncare și apă la ei. Ne mai mirăm de ce turiștii tind să își ia provizii de acasă și să-și facă un grătar pe marginea drumului, riscând amenzi!?
Comentariile sunt de genul: Și eu am pățit-o, frate! Sau: Nu merită, nici măcar nu au fost buni cartofii, nu erau naturali, erau din cei congelați, tari și fără gust.
Ne mirăm de prețurile mari de la Mamaia, dar nici cei de la munte nu se lasă mai prejos. Ăsta e turismul în România, se merge pe îmbogățirea rapidă, nu pe a construi în timp o relație cu turistul, bazată pe reciprocitate. Oricât ar motiva comercianții respectivi distanța pentru aprovizionare sau scumpirea benzinei și a forței de muncă, tot nu se justifică astfel de prețuri. Doar echilibrul cerere – ofertă ar putea îndulci puțin amarul turiștilor, dar se pare că turiști sunt destui, majoritatea cu dare de mână, mulți străini, cărora 20 de euro nu li se pare un cost prea mare pentru o masă, iar dacă nu există alternativă, comercianții aliniindu-și între ei prețurile, ce să faci? Dai prețul cerut. Dacă îndrăznea să-și mai ia și o friptură?
