Cântă cucul bată-l vina!
Nu am putut refuza invitația unor prieteni de a petrece câteva ore în mijlocul naturii, într-o zonă pitorească, de un farmec deosebit, deși intervenția brutală a omului (din spusele amfitrionului) a schimbat mult, structural – fauna și flora. Am admirat livezile îngrijite ale unor oameni gospodari, am pășit pe „iarba verde de acasă” cum îi spun oamenii locului izlazului comunal, am ascultat cu interes părerile localnicilor cu care am făcut cunoștință. Primitori, respectuoși, hotărâți, harnici și distractivi, plin de optimism, neiertători dar nu pătimași – așa mi-au fost prezentați acești musceleni de pe valea Argeșelului.
A dispărut o pădure seculară
Am ciocnit ouă roșii la iarbă verde și i-am rugat să se oprească din povestit pentru a asculta cucul, un vestitor al primăverii, care s-a întors la … părinții adoptivi – femela nu clocește ci își depune oul într-un cuib al unei păsări mai mici, fiind ocupată cu… cântatul!
– Cântă frumos, mi-a zis un interlocutor mai în vârstă, dar și el, cucul, este supărat. S-a mutat în zăvoi! A fost tăiată pădurea seculară de care nici comuniștii nu s-au atins! De la Valea Baicului la Valea Oprii și mai departe până la izlazul comunal – devenit rampă pentru materialul lemnos, respectiv Pițigaia-Mihaești, sute de stejari (mai falnici decât cel din Borzești) au dispărut până la întoarcerea cucului. A rămas un deal sterp ale cărui „lacrimi” se scurg spre inima Vultureștiului. Iar cântecul cucului este concurat de „cucii” din parlament, aroganți și rupți de realitatea socială! (Parcă se încheiase „dezmățul silvic” sau nu s-a promulgat în totalitate legea, ci doar prin punctele … neesențiale?”
Un cântec pentru istorie
Încingem grătarul, ceea ce au făcut deja vecinii prietenului meu care pun și muzică luându-mi plăcerea de a asculta murmurul naturii. Gustăm din multitudinea preparatelor expuse cu dărnicie pe o masă neîncăpătoare sub fumul și mirosul ispititor de pastramă.
Deodată în difuzorul de peste „granița” (gard) un arcuș, acompaniat de „bașii” unui acordeon ne „reduce” la o tăcere apăsătoare, o liniște tristă în totală contradicție cu simbolistica zilei. Ascultăm, fără cel mai mic zgomot, două variante (Grigore Lese și Vasile Mucea) „legate” în bandă – Cântă cucul bată-l vina, De răsună Bucovina … Comentăm versurile, cenzurate mulți ani – „Cântă cucul cu dor mult, Bucovina te-am pierdut; Cântă cucul în zori de rouă, Bucovina-i ruptă în două …”! Dar, agresorul de atunci (1944, validat prin Tratatul de la Paris – 1947) – ostașul sovietic nu mai există! Poate „agresorul” de azi vrea să facă o „reparație” istorică. „Cucii” noștri, cocoțați în castanii de lângă Grădina Botanică respectiv Palatul Poporului cântă doar după diapazonul Unchiului Tom sau la octavă în … corurile reunite de la Bruxelles. Și pentru ca acești „cuci” cu … pupezele lor să nu contacteze un virus antiromânesc, ne-am aprovizionat, fără taxe vamale (am eludat legea) cu necesarul de…
ANTIVIRUS
Foarte frumos