Buricul Pământului
Pe zi ce trece constat că ,,Buricul Pământului” este de prin ținuturile noastre, are foarte mulți urmași care au pătruns (au acaparat) toate sferele sociale. Degeaba cei de la Google au calculat și demonstrat, prin serviciul Maps (Hărți), că Centrul lumii (buricul) se află în Turcia, lângă localitatea Çorum, pentru că, viața de zi cu zi, îi contrazice. În primul rând, el – ,,Buricul pământului” nu este unic (calculele au fost făcute pe baza unor teorii privind centrul de greutate al unei suprafețe plane. În al doilea rând sunt atâtea… ,,burice” ale importanței sociale, încât acesta nu mai poate fi considerat un nume propriu ci atât de comun încât te împiedici de ei toată ziua. Nu doar fizic ci, în mod deosebit, în rezolvarea problemelor comunității sau ale țării, unde ,,buricele” activează mai mult parazitar decât funcțional!
Am urmărit câteva întâlniri ale unor foști ,,Ilie de la Sculărie” actualmente aleși ai poporului în Parlamentul țării, în situații diferite, de la toate partidele – când sunt în opoziție sau când ajung la putere. În primul caz ,,dragostea” față de electorat este nemărginită – promisiuni, amendamente, discuții după ședință, în grup sau ,,tête-à-tête”, îmbrățișări, strângeri de mână – sunt ascultate păsurile, argumentele, se aprobă orice propunere, nimeni nu este respins sau ignorat. Când ajung la putere, dacă alesul mai participă la astfel de întâlniri, acesta are o privire gânditoare, preocupantă, vorbește în ,,secvențe” mimând că nu poate spune totul (secrete de stat, de partid…) te ascultă dar nu te aude, te privește dar nu te vede. Când se termină întâlnirea ,,alesul” evită strângerile de mâini (au fost odată…), își ,,bagă” telefonul în ureche sugerând urgențe naționale sau mondiale, trece ,,preocupat” dar indiferent printre ,,truditorii partidului” care stau cuminți – aliniați, să simtă ,,parfumul” de parlamentar! Privind astfel de scene mă apucă ,,dorul” să recitesc ,,Ciocoii vechi și noi” (N. Filimon) sau celebra expresie – ,,Deschideți ușile, să iasă mirosul de mitocani!” a lui Duiliu Zamfirescu. Până se va face ,,sterilizare politică” vom urmări competiția… ,,buricelor”.
Nu spera și nu ai teamă … (Glossă – M. Eminescu)
În sfera politicii speranțele ,,de mai bine” sunt nule precum personajele implicate în domeniul respectiv. Sugeram unui fost profesor – eliminat din sistem… conform legii, de ,,lupii tineri și flămânzi” să-și ,,convoace” colegii – foști profesori, învățători (adevărați) și să se organizeze într-un ONG care să monitorizeze toate acțiunile din sistemul de învățământ, de la minister și până la ultima școală rămasă cu closetul în curte și un simultan de patru clase. Această acțiune, îndrăzneață, ar fi o soluție la mentalitatea tinerilor cu diplomă dar fără carte, în mod deosebit psiho-pedagogie, că generația vârstnică poate fi ,,reformată” numai prin înlocuire!
Am ,,asistat” indirect la polemica apărută în urma ,,angajării” politice a Inspectorului Școlar General Adjunct al IȘJ Argeș cum ,,prin noi … însele(!)” cucerim … Limba română. Oricine poate să greșească, din varii motive – emoții, lipsă de concentrare, structura auditoriului, cultură – important este cât de sus te-a înălțat ,,parașuta” – curentul politic! A greși în fața Alinei (Gorghiu), ,,revelație” în politica românească dar și în ,,prezentarea” gramaticii limbii române la toate interviurile (este primul vorbitor de limba română care ,,pune” două accente pe un cuvânt(!)) este un mare ghinion! Găsesc însă un comentariu mai aberant decât greșeala în sine a doamnei… inspector – ,,Ghinionul doamnei… că este din PNL și trăiește într-un oraș – 98% roșu! (Ion Stoian)”. Nu, ghinionul doamnei este că… s-a făcut profesor, pentru că ,,treaba aia cu… prefectura” nu-şi are locul aici!
O ,,tarabă” mai săracă …
Constat cu tristețe ,,dispariția”, de pe taraba cu ziare, a cunoscutului, respectatului și informatului cotidian local, devenit bisăptămânal, Argeșul Liber. În cei peste 30 de ani de existență, o echipă de profesioniști – toți angajații și colaboratorii – a adus cititorilor noutățile din politică, elemente de cultură autentică și tradiții păstrate și consemnate în diferite zone ale județului. Am simțit dăruirea, pregătirea profesională și morală a celor care, de-a lungul timpului, au semnat în acest ziar, au contribuit direct sau indirect la statutul de lider al presei argeșene. O publicație echilibrată asemeni oamenilor care au trudit zilnic cu gândul la semenii lor – cititorii, departe de scandaluri, rezistență la presiunile politice. Felicitări tuturor care au făcut parte din echipă și au depus suflet, în acești ani, pentru informarea corectă a cititorilor.
Am simțit, în urmă cu aproximativ doi ani, că ceva nu mai funcționează, că un ,,virus” a pătruns în redacție, că oameni importanți s-au retras pentru a evita ,,moartea subită” … dărâmarea unui edificiu chiar dacă, cum spun unii, publicaţia a devenit o afacere de familie. Autorităţile nu au nimic de zis? Cu toată bunăvoința noastră nu putem interveni (O tempora, o mores!) și nici măcar trata, această ,,maladie” cu…
ANTIVIRUS
