În această dimineață liniștea locatarilor de pe strada Constantin Rădulescu-Motru, în zona blocurilor P, a fost spartă de loviturile de pikamer ale unor lucrători ADP și de zgomotul unui buldozer.
Echipa de muncitori sparge un scuar din ciment care delimita sensurile în parcare (și care nu incomoda pe nimeni!) pentru a face… altul la fel, dar cu piatră concasată. Lucrarea însă nu va fi finalizată acum, ci… ehee… la primăvară, pentru că nu se știe… poate se strică vremea… mâine e Boboteaza, poimâine Sf. Ion…
Curios din fire dar și contrariat de faptul că i-a apucat hărnicia în ajunul Bobotezei, îi întreb dacă vor reface și trotuarul aflat la 2 metri distanță de scuar, și care cu adevărat are nevoie de reabilitare (foto). Scuarul chiar nu avea probleme de aspect. „Nu, aia e altă lucrare!”, ne-au răspuns meșterii. „Să facă asociația cerere”, completează aceștia.
Domnilor, știu că trăim în România, dar chiar așa, trăim și muncim… fără să gândim? Cât de greu ar fi fost, dacă tot se deplasase echipa, cu utilaje și toată organizarea de șantier, să refacă și câțiva metri de trotuar? Și de ce necesitatea reparării trotuarului trebuie să fie semnalată de asociație, iar scuarul „din oficiu”? Ce, trotuarul e al asociației, nu e domeniu public? Și de ce să fim nevoiți să stăm cu piatră în parcare, să ne rupem mașinile până la primăvară, acum, că vine vremea rea, când era foarte bun scuarul de ciment? Vrem niște răspunsuri mai „la obiect”, ca să înțeleagă și cetățenii… De ce o procedură atât de greoaie, atât de birocratică și atât de… hai să ne aflăm în treabă?
