Actorul ION FOCŞA – 100 de ani de la naştere. Pe firul amintirilor…
Am cunoscut oameni despre care nu credeam că vor intra în amintirile mele, ci eu într-ale lor. „Clipa cea repede” i-a trecut pe mulţi dintre cunoscuţi, colegi de breaslă ori prieteni, din vremelnicia lumii pământeşti, în veşnicia cerească. I-am preţuit când erau în viaţă, iar azi, imaginea lor îmi luminează sufletul. Cât de neîndurător este timpul, cum transformă el prezentul în amintiri, sfărâmându-le şi pe acestea, cum stinge focul unor iubiri pătimaşe, cum muşcă din obrazul fiecăruia dintre noi, cum trece fără a da nimănui explicaţii pentru faptele lui. Faţa cealaltă a timpului este aceea prin care tot el ne ajută să ne împlinim visele şi dorinţele, tot el aşază valorile pe treptele meritate.
L-am cunoscut pe actorul Ion Focşa, căruia tot îi mai răsfoiesc filele celor trei volume de memorialistică din lumea teatrului românesc, purtând paradoxalul titlu „Ghinionul a fost norocul meu”, pe 15 ianuarie 2010, când maestrul a participat, în sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteşti, la aniversarea a 160 de ani de la naşterea lui Eminescu. Cu voce caldă, dar uşor voalată, recitase o poezie din lirica eminesciană. Spunându-i eu că tocmai îi citeam cele două volume împrumutate de la Biblioteca Judeţeană, (peste câteva luni avea să lanseze şi pe al treilea), că văzusem pe scenele bucureştene, locuind atunci în capitală, spectacolele şi actorii pe care-i evoca, mi-a promis că mi le va oferi personal. În dimineaţa zilei următoare, gestul a devenit realitate, cu dedicaţie: „Unui îndrăgostit de teatru, dlui Gh. Mohor, pe care l-am cunoscut sub zodia Luceafărului – 160 de ani – îi dăruiesc aceaste două volume cu urări de sănătate”.
La lansarea celui de al 3-lea volum, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” din Piteşti, i-au adresat cuvinte elogioase: directorul instituţiei, prof univ. Mihai Octavian Sachelarie, actorul Petre Dumitrescu, scriitorul Marin Ioniţă, directorul-fondator al Filarmonicii Piteşti, Jean Dumitraşcu, scriitorul Mihail Ghiţescu, prof. Vasile Ghiţescu, poeta Denisa Popescu, moderatoarea evenimentului, actriţa Ileana Focşa, soţia maestrului, prof. Catrinel Popescu, prof. Dorina Mihai, dr. Viorel Pătraşcu, scriitor şi publicist, epigramistul Nic. Petrescu și mulţi alţii.
Notorietatea maestrului se reflectă în personajele interpretate din dramaturgia naţională şi universală: Willi Loman („Moartea unui comis voiajor”), Matei Millo („Căruţa cu paiaţe”), Spirache („Titanic Vals”), Regele („Regele gol”), M. Kogălniceanu („Cuza Vodă”), Escalus („Măsură pentru măsură”), A.C. Curry („Omul care adduce ploaia”), Chirică („Omul cu mârţoaga”), Mitică Blajinu („Sfântul Mitică Blajinu”), Stareţul Sofronie („Io, Mircea Voievod), Karandaşev („Fata fără zestre”), Sir Toby („Noaptea regilor”), dar şi în filmele în care a jucat roluri memorabile: Desfășurarea (1954). secretarul de partid Ion Nicolae · Iancu Jianul, zapciul (1980) · Iancu Jianu, haiducul (1981) · Vlad Țepeș (1979). Şi-a încheiat activitatea în piesa „Lichidarea” de Paul Everac.
Împlinindu-se, în această lună a anului de graţie 2025, 100 de ani de la naştere, putem afirma că ilustrul actor Ion Focşa se circumscrie celebrităţilor teatrului românesc, evocate în memorabila trilogie de suflet. Iar pentru întreaga activitate în slujba Thaliei, maestrul a fost răsplătit cu aplauze, premii, decoraţii, titluri onorifice: Cetăţean de Onoare al comunei Peceneaga (comuna natală), judeţul Tulcea, Premiul de Excelenţă „Magna cum laude”, din partea ziarului „Argeşul”, Cetăţean de Onoare al Municipiului Piteşti. – Ordinul Cultural şi Distincţia de Merit din partea Academiei Române. Iată de ce, pe placa criptei cavoului din Cimitirul Sf. Gheorghe din Piteşti, unde şi regretata-i soţie Ileana Focşa îşi doarme somnul de veci, sunt inscripţionate cuvintele dorite pe când era în viaţă: „Am iubit cu patimă TEATRUL şi am fost răsplătit pe măsură. Îţi mulţumesc, Doamne!”
Gheorghe MOHOR
