Familia din Hârsești, sat Ciobani, căreia i-a ars casa, are 3 copii mici. Toată agoniseala lor, ce s-a mai putut salva, e împrăștiată în curte.
„Astăzi le-a ars casa. Cu tot ce era în ea…
Nu, nu din neglijența părinților, ci din mânia și tulburarea minții unui unchi pe care îl găzduiau, îngrijindu-l acolo, în bătătura lor…
Ei nu o cer, nu o spun, dar au nevoie de noi, da, au mare nevoie de noi. Nu le-a rămas mai nimic și nici venituri nu au altele decât puținul pe care îl câștigă tatăl, lucrând cu vrednicie pe unde îl cheamă oamenii la muncă.
Copiii încă pot zâmbi, dar părinții parcă nu mai au putere să o ia de la capăt. Casa aia nu mai e casă. Am văzut cu ochii mei, m-a dus de mână fetița cea mică, să-mi arate unde dormea, unde se juca cu frățiorul ei, unde își făcea temele surioara ei mai mare. Ba chiar odaia unde îl găzduiau pe „nenea”, cel care le-a pus foc..
Din bietele lor hăinuțe, jucării și rechizite nu a mai rămas decât un morman de cârpe arse și mult scrum. Mihaela e bucuroasă că și-a găsit prin cenușă, coronița ei de prințesă și ceva din „ghiozdanul cu maimuță”. Își poartă diadema roz, scotocind printre grămăzile încă fumegând, și ridică a izbàndă câte ceva ce mai poate îmbrăca.
Diana, fetița de 12 ani, avea de la străbunica o ie veche, frumoasă, de domniță, bătea suta de ani. Se gătea în ea la șezătorile noastre de tot soiul, de la căminul cultural. Fata e mai săracă acum, fără ia ei, așa mi-a spus. Nici cărți nu mai are, și, Doamne, tare-i mai place să citească, știu eu bine, doar citeam împreună…!
Nu vreau să-mi aleg cuvintele, scriu asta așa cum îmi vine acum. Poate citiți cumva printre rânduri. Poate aveți niște materiale de construcție, niște mobilă, niște electrocasnice.
Poate aveți nevoie să dăruiți. Poate…”, ne scrie Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural din Hârsești.
Tatăl se numește Jurubiță Florin. Cei 3 copii: cea mare, de 12 ani, cel mic de 2-3.
Ei sunt beneficiari de ajutor social, conform Legii 416. Copii amarâti, dar foarte muncitori.
Din ce am aflat de la consăteni, cel care le-a pus foc la casă e unchiul fetei. A fost om întreg la minte, dar acum a cam luat-o razna. Nu are nevastă, nici copii. Anul trecut și-a dat foc la propria casă, a făcut puțină pușcărie. Apoi a căzut, s-a lovit la cap, a făcut o operație la București, spitalizare grea. Ei au umblat după el, l-au luat să-l îngrijească apoi, că nu mai avea unde să stea…
Cu alte cuvinte, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești…
Haideți să ajutăm această familie, oameni buni! Haideți, cu toții putem face un maaaaare BINE. Mulțumim din inimă celor ce se vor mobiliza în urma mesajului nostru.
