Bunicul meu a murit cu sentimentul și speranța că, într-o zi, vor veni americanii, însă aceștia au fost și sunt preocupați de marile probleme ale planetei, de sferele de influență economică și politică, de dinamica dezvoltării și consolidării noilor relații și piețe internaționale, coroborate cu politica internă, respectiv cu interesele poporului american.
Germania, divizată mai bine de patru decenii, și-a reluat „cadența” odată cu încheierea Războiului Rece și eliminarea celui mai elocvent simbol al Cortinei de fier „instalată” în Europa – Zidul Berlinului. Din acest moment ,,Fritzii” din Est sau Vest au „invadat” continentul, au pus stăpânire pe principalele instituții la nivel european prin pondere și funcții de decizie – Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul European ș.a.. Germania a devenit cel mai important „sfătuitor” al lui Volodimir Zelenski oferind, nu dezinteresat, cel mai mare sprijin economic și militar acestuia. Și poate este normal ca nemții, cu temperamentul lor anglo-saxon, să nu poată uita sau ignora eșecul Acțiunii Barbarossa!
După căderea Zidului Berlinului, un Fritz (Dominic) pleacă în „pribegie”, dintr-o Germanie unificată, mare și prosperă (!) și se oprește pe plaiurile extinse ale Mioriței să „studieze” începuturile Revoluției Române. Fiind un „băiat cu ștaif” cucerește repede inimile unui electorat dificil prin structură și compoziție lingvistică, devine primarul (!) acestui oraș permanent înfrățit cu orașele sârbești a căror populație – sârbii, a refuzat permanent să-și însușească logica gramaticală și formală a lui … Der, Die, Das! Din lipsă de „cadre” Fritzul este „rugat” să preia „frâiele” tânărului partid european recomandat de d-na Ursula von der Leyen (tot neamț, nu?) în jurul căruia s-a „construit” Coaliția pro-europeană de la București. Această coaliție a dat un guvern eterogen în care premierul liberal (scos de la naftalină europeană) Bolojan și oamenii „plantați” de el ca pe moșia personală, își trădează, pe zi ce trece, intențiile antiromânești mascate pompos în … „necesarele reforme”.
Nu mi-am propus să enumăr acțiunile antipopulare fără efect constructiv și benefic la nivelul bugetului și avuției naționale, dar nu pot să omit că acestea afectează doar omul de rând, „amărâtul” care trăiește din muncă cinstită și-și duce nevoile de la o zi la alta nu şi protipendada politică sau afaceriștii cu ziua. Cât adevăr contemporan găsesc în poeziile de suflet ale lui Adrian Păunescu: „…Ești parcă blestemat, poporul meu,/ probabil, te-a uitat și Dumnezeu,/ aleșii tăi te mint, te vând, te fură …/”. Da, ne mint în fiecare zi, fabulează dezastre pe care le comentează la nelipsitele chiolhanuri, sfidează logica și naturalul și parcă simt că … s-a umplut paharul! Și adaug, din aceeași poezie … „Mi-e silă, mi-e rușine și mi-e greu/ De tot calvarul tău, poporul meu,/ de toate înscenările enorme,/ de toate ticăloasele reforme/…”!
Mai nou, suntem „conduși”, mințiți și manipulați cu interviuri, de ,,demiși” agățați de câte două scaune. Este inacceptabil să vezi această luptă partinică pe spinarea poporului, să-i vezi pe acești „vizionari” de la Salvatorii României cum gestionează câte două ministere deși nu sunt capabili de lucruri simple. Un Radu Miruță la trei ministere în câteva luni – câtă determinare, câtă voință, câtă luptă pentru interesele altora, câtă competenţă (invers proporţională cu … gargara sa)!. După demitere prin moţiune, ,,Omul” se ocupă de trenuri și locomotive, de autostrăzi și „poteci” necesare deplasărilor de trupe. Premierul a descoperit „găurile negre” de la Energie (trebuia să cunoască aceste probleme), „doamna cu coasa” – vicepriministru, constată falimentul unor companii bune de … privatizat, de făcut cadou întreprinzătorilor … nenăscuți. Un dezastru național, o manipulare mult prea periculoasă, o liniște suspectă în zona serviciilor. Parcă prea des invocăm țara sacrificând poporul, un popor docil, inteligent, umilit de șmecheri și trădători.
Am recitit din „jurnalul foarte intim” al lui Preda care poate să fie o lecție convingătoare pentru mulți „cocoțați” peste „nivelul mării”: „Viața unui individ are sens prin ea însăși, prin faptul că îi e dată s-o trăiască și omul trebuie să-și caute acest sens mai departe de manifestările simple cu care este obișnuit: bucurii simple în viața de familie, satisfacții în câștigarea existenței, victorii care să nu-i tulbure mințile, înfrângeri care sa nu-i rupă șira spinării… … El trebuie să știe doar un singur lucru, că bucuria acestei vieți nu poate fi păstrată daca îi lipsește sentimentul civic, dacă rămâne orb sau surd ca o vită la faptul dacă în țara lui e tiranie sau libertate și dacă munca lui este plătită sau furată …”.
Cred că merită să acordăm mai multă atenție „subtilităților”, încrâncenărilor, cuvintelor false dar dure aduse în fața oamenilor de acești interimari – destituiți, plini de „intenții” fabricate în exterior.
Vom distribui, proporțional cu faptele, doza necesară de …
ANTIVIRUS
