Un adept al literaturii de inspirație istorică
În Pitești trăiește, aproape neluat în seamă, un scriitor susținut, însă, de literații Cenaclului ARENA LITERARĂ din București, după ce criticii acestuia l-au descoperit ca fiind printre puținii autori de azi care mai scriu beletristică inspirată istoric.
A debutat editorial în 2005 cu romanul ,,Curtea veche de acasă”, catalogat ca o coborâre de inimă în istoria românilor sub jugul dregătoriilor maghiare, eroul principal fiind George Moldovan, fost administrator al revistei ,,Tribuna”, periodicului ,,Foaia poporului” și ziarului ,,Românul” de la Arad, unul dintre fruntașii unioniști ardeleni, deportați la scurt timp după intrarea României în prima conflagrație mondială.
În 2011 a continuat cu romanul de istorie imediată ,,Lungi tăceri de fiecare zi”, o incursiune în realitățile de dinainte, din timpul și de după evenimentele din 1989, iar în 2019 publică prima ediție a romanului ,,Depărtarea era totuși străină”, cu acțiune în 1864, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a doua ediție apărând în 2020, pentru ca în 2021 să-i apară monumentalul roman ,,Baștina”, cu acțiune la sfârșitul secolului 18 în Valahia, pe timpul domniilor lui Mihai Șuțu, Alexandru Moruzi, Alexandru Ipsilanti (a doua domnie) și Constantin Hnagerli.
Cu o variațiune pe tema cărții ,,Curtea veche de acasă”, în 2022 publică romanul ,,Cartiruirea”, iar în 2024 îi apare cartea ,,Foșnete”, una de povestiri istorice de pe Valea Râului Doamnei.
O caracteristică generală a scrierii lui Victor Panduru este aceea că se apropie foarte mult de vorbirea românească a perioadelor istorice unde poposește pentru scriere, fapt ce a făcut ca textele sale să fie considerate speciale, folosind cu har cuvinte vechi din ,,temelia” vocabularului nostru, pentru care – scrupulos cu realitățile de limbă din vremea eroilor săi, la sfârșitul cărților sale întocmește glosarele explicative ale arhaismelor folosite.
Se știe că laureatul Premiului NOBEL pentru literatură pe anul 2023 este norvegianul JON FOSSE, care scrie în limba norvegiană NYNORSK, standardizată în secolul 19 de IVAR AASEN ca o alternativă de protest față de limba daneză, folosită în Norvegia la acea vreme. NYNORSK a fost creată pe baza dialectelor norvegiene vorbite în acel secol, astăzi, de această limbă folosindu-se cam 10% dintre norvegieni, restul folosind limba BOKMAL (limba cărturărească), influențată de limba daneză.
Atât NYNORSK, cât și BOKMAL, sunt limbi oficiale, numai că străinilor (mai ales studenților) care vin în Norvegia li se predă spre învățare doar limba BOKMAL.
Cu toate acestea, JON FOSSE a ales să-și scrie diversa, valoroasa și inegalabila sa operă în limba veche a secolului 19, limba NYNORSK.
Păstrând proporțiile între scrierile și personalitățile unuia față de celălalt, SURPRINZĂTOR!, ceva oarecum asemănător face și scriitorul piteștean Victor Panduru în romanele sale istorice, mai ales în BAȘTINA, o frescă de la sfârșitul secolului 18 din Țara Românească, în care folosește un limbaj voit învechit, fascinat de farmecul limbii române vechi, cu influențe neogrecești, turcești și slavone.
Remarca de mai sus se impune a fi făcută, în speranța că nu va provoca ironii sau diatribe, fabulosul scriitor norvegian, cu opera sa diversă, valoroasă, inegalabilă, rămânând unul cu care indubitabil ,,condeierul” din Pitești, aproape necunoscut, nu suportă comparație, dar asemănarea, într-o oarecare măsură a orientării privind abordarea scrisului, expusă mai sus, impune o mai mare apropiere a criticii, în special, de romanul BAȘTINA, apărut în 2021 la Editura BETTA București.
Pentru stilul surprinzător, marele nostru eminescolog, prof. univ. Nicolae Georgescu consideră romanul BAȘTINA un roman de limbă experimental ,,unic în literatura noastră, cel puțin actuală, greu de comparat cu altele până la capăt, în care atrage scrierea ca un plonjeu estetic în vechea limbă română copleșită de turcisme, grecisme ori slavonisme, dar ținută zvelt în frâu de către autor. Surprind posibilitățile stilistice extraordinare ale acestui experiment de dicționar și arhivistică din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, ieșind strălucitor în evidență limba. Adevăratul personaj al romanului este limba română veche, care prinde viață, ca la o baghetă magică, nu printr-o ridicare din scrieri vechi, ci prin coborâre în mijlocul ei, arătându-se că pe canavaua proverbelor, vorbelor de duh, a pildelor, a expresiilor de limbă în general, pot sta atâtea și atâtea cuvinte vechi fără s-o strivească”.
Cunoscutul critic literar Aureliu Goci apreciază că ,,învechirea limbii poate fi un experiment agreabil, acest gen de literatură poate fi realizat nu în limba veche și înțeleaptă, ci într-o limbă învechită conștient și oferită spre delectare cititorului contemporan, într-un amestec de discurs contemporan în exprimare narativă, presărat cu un vocabular arhaic, pertinent și suculent”.
La rândul ei, criticul Ana Dobre adaugă reținerea că în romanul BAȘTINA se revendică ,,plusul lingvistic, ingredientul necesar al arhaismelor turco-grecești, pentru reconstituirea veridică a atmosferei de epocă și, prin urmare, a sugestiei de viață”, iar criticul literar Victor Atanasiu consideră romanul ,,o excepțională cronică apocrifă”.
Opiniile literaților de mai sus sunt argumente care să ducă la concluzia că autorul, fascinat de farmecul limbii române vechi, este îndreptățit să aibă parte de formularea unei opinii academice cu privire la exegeza stilului adoptat, după ani de documentare și scriere, așa cum a considerat Fundația Culturală SORIN ILFOVEANU din Pitești, care a fost de acord să expedieze, în acest sens, romanul BAȘTINA Academiei Române și Academiei de Științe a Republicii Moldova, fără să primească, însă, răspunsuri, din nefericire, timp de peste 2 ani și jumătate.
Prin opiniile unor critici și scriitori, vom prezenta toate cele șase cărți scrise de prozatorul piteștean.
Cristina MILIARE
N.R. Ca să nu fie perceput ca „aproape neluat în seamă”, dl. Victor Panduru este colaboratorul ziarului nostru, unde a publicat rubrica „Istoria Clipei” și serialul „Inaptocrația”. Îl așteptăm și cu alte colaborări la fel de interesante.
