O fi şi din cauza pandemiei, o fi şi din alte cauze, cert e că frumosul nostru parc Ştrand, aflat la concurenţă acum cu Lunca Argeşului, e tot mai pustiu. În zilele de sărbătoare Ştrandul este preferat de mămici cu copii în cărucioare, având în vedere şi poziţia lui, mai aproape de centru, dar şi faptului că aici se găsesc distracţii tipice copiilor, cum ar fi minunatul trenuleţ şi bărcuţele de pe lac. Avem şi un teatru de vară, dar cine să ţină reprezentaţii? Şi mai ales cui?
Ne lipsesc tot mai mult zecile de mirese care îşi făcuseră un obicei din a se fotografia în acest decor mirific, dar dacă nici nunţi nu prea mai sunt… nici acest lucru nu se mai întâmplă atât de des. Parcul era animat de cupluri, grupuri de domnişoare şi cavaleri de onoare, ţinute şi recuzită dintre cele mai diverse şi, bineînţeles mulţi copii care alergau bucuroşi să prindă trenuleţul sau bărcuţele. În zilele lucrătoare, rar se zăreşte câte un „rătăcit”.
Ştrandul a fost de curând reabilitat. Arată bine, e destul de îngrijit, baza materială este demnă de un oraş ca Piteştiul. Lucruri bune, zicem noi. Dar nu e suficient. Trebuie animat, încercate nişte acţiuni culturale sau distractive care să atragă tinerii, care să facă să merite banii băgaţi aici şi timpul petrecut de părinţi cu copiii lor să fie de calitate. Poate primarul nostru se gândeşte şi la asta, printre atâtea altele. E timpul să punem în valoare „lucrurile” pentru bucuria „sufletelor”!
