Abominabila solidaritate cu penalii
INAPTOCRAȚIA = un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleși de către cei mai incapabili de a produce și care, împreună cu ceilalți membrii ai societății – cei mai puțini în stare să se întrețină singuri sau să se realizeze – sunt recompensați cu bunuri și servicii care au fost plătite prin confiscarea avuției și muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă. (Dicționarul Larousse)
ABOMINABILA SOLIDARITATE CU PENALII
(Continuarea Editorialului din 20 martie 2024)
Cu toate că mogulii politici inaptocrați răspândeau incompetența și corupția – țara noastră devenind țara lor – au fost aleși sistematic de mase mari de votanți, mulți dintre ei beneficiari de ajutoare sociale, incapabili să se realizeze printr-o implicare socială cu performanțe personale lăudabile.
Această alegere sistematică a reprezentat un adevărat exces, dar și o greșeală istorică impardonabilă, de vreme ce, în mod absolut, mai ales moral, se impunea scoaterea inaptocraților pe ușa din dos a istoriei.
S-a ajuns chiar, ca prin vot liber exprimat, să fie aleși candidați cu mari probleme penale sau chiar arestați, lumea civilizată rămânând uimită văzând așa ceva și, drept consecință, ne-a considerat ,,ciudații Europei”, adică un popor cu mulți cetățeni dispuși să manifeste fățiș solidaritatea cu hoții candidați, care săvârșiseră tot felul de coterii infracționale.
Alegătorii de teapa celor de mai sus, cât și aleșii lor, dădeau hoției conotații șmecherești nemaiîntâlnite în altă parte de lume, considerând că a fi ,,oț” este marea dovadă a deșteptăciunii.
Odată aleși prin vot, nu au avut altă grijă decât modificarea legilor penale în interesul lor, exemplul cel mai elocvent în acest sens fiind emiterea în miez de noapte, asemenea unor găinari dând atacul la cotețe, a Ordonanței de Urgență nr. 13/2017 prin care se dezincriminau fapte penale, însoțită de proiectul alteia care prevedea grațierea și amnistia, o adevărată legiferare a hoției, ceva nemaiîntâlnit în lumea civilizată. Din fericire, această aberantă intenție a fost împiedicată să fie pusă în practică de sutele de mii de români oripilați, ieșiți zile în șir, în stradă; ceva nemaivăzut prin altă parte de lume; manifestări care a umplut de mândrie și mulțumire pe mulți cetățeni cumsecade.
Am ajuns un no name în Europa, nu numai din cauza străinilor, care au urmărit propriile lor interese economice, profitând de corupția românească și sistemul ei bazat pe însușit șpăgi grase de către decidenții porniți pe distrugerea capitalului autohton, ci și din cauza lipsei de reacție a celor aparținând grupurilor cu educație și pregătire precare, respinse de lumea avansată, aflați în număr mai mare decât românii de bine. Cei precari, cu intenție sau lipsă de discernere, au votat în sprijinul mediului social al fărădelegilor colcăitoare, agreat de șmecherii politici de la noi, porniți să profite din plin în interes propriu.
Folosindu-se de slaba educație, în primul rând politică, a multora – ,,oameni noi” postdecembriști – mogulii inaptocrați au dominat și domină cu adevărate puteri discreționare politica, economia și justiția, în spatele ușilor închise, unde aruncă zarurile și fac jocurile care le convin, de multe ori adevărate nedrebnicii și, când se pune în discuție vinovăția și răspunderea, arată parșiv cu degetul numai spre străini.
,,Omul nou” postdecembrist, căruia cum se spune ,,ia mâncat capul politica” aflat tot timpul în contradicție cu mințile luminate ale neamului, a demonstrat că intenția comuniștilor de a crea un asemenea individ îndobitocit nu a eșuat, a dat roade după 1989. Acest ,,om nou”, în primul rând, nu-și dă seama de răul politic și, obișnuit cu acesta, îl confundă cu binele, nu are replică la sărăcia, mizeria și înapoierea în care-și duce viața, deși de multe ori nu este needucat, neșcolit, dar are caracterul ,,spălat” și nu vede că manipulatorii politici îl înșală, de multe ori, până la batjocorire. ,,Omul nou” postdecembrist este, de regulă, unul care nu știe să lucreze în echipă, mai crede în conducătorul unic, lider mesianic, care poate să fie primar sau președinte, nu are gândire proprie, nu este vertical și își asumă conștient statutul de chibiț, parte a unei gloate care se lasă condusă de un ,,vodă”, sictirul cu care-l tratează șeful sau patronul la serviciu, nu-l deranjează și acceptă să trăiască sindromul ,,tătucii”.
Votați prioritar și majoritar, în special, de asemenea ,,oameni noi”, în primul rând, partidele au ajuns grupări politice ale crimei economice organizate. Prin oamenii lor, au guvernat corupt, chiar și când n-au fost la putere, furând România, mai ales prin prăduirea banilor publici sau europeni, în același timp cu săvârșirea a tot felul de distrugeri, după care au aruncat firimituri gloatelor afectate de sărăcia înapoierii.
La marea hoție practicată în sferele înalte, s-a adăugat mica hoție a multora certați cu legea – chiar prea mulți – clienți statornici ai instanțelor de judecată, indivizi aflați într-o mare decădere morală, practicând fără jenă șmenurile, excrocheriile, tâlhăriile, furturile de mașini, de recolte, din locuințe, din bancomate prin clonări de carduri, din case de schimb valutar, sau de la locul de muncă ș.a.
În mare, pe asemenea indivizi s-au bazat mogulii inaptocrați, atunci când au întreprins acțiuni concertate împotriva unor magistrați integri, pe care în interesul lor voiau să-i înlăture din funcții și să pună în loc unii aserviți, dispuși să închidă ochii la infracțiunile săvârșite de ei și acoliții lor, prin lăsarea în nelucrare a dosarelor pentru prescriere, sau pronunțarea de sentințe favorabile în detrimentul celor de condamnare și angajarea răspunderii materiale.
O mare dezonoare care s-a abătut asupra României, una la fel de condamnabilă ca rușinea mineriadelor, au fost, aranjamentele abuzive, concertate fraudulos politic, pentru înlăturarea din funcție a procurorului-șef DNA Laura Codruța Kovesi, cea care pusese la punct un sistem de măsuri pentru combaterea corupției, unic în Europa, urmare căruia, lăudați de mulți, la nivelul Uniunii Europene ajunsesem pe primul loc în clasamentul luptei împotriva infracționalității. Singurul clasament în care eram primii.
Starea aceasta de fapt a deranjat mult inaptocrații noștri corupți, care prin înlăturarea posibilităților fraudării își vedeau periclitate interesele lor de ,,bișnițari politici” tăiați, în primul rând, de la ombilicul banului public și a celui european. Impacientați au început să acționeze și, cu sprijinul unui ministru al justiției, servil, pus special în funcție pentru asta, a CSM-ului complice, alături de Curtea Constituțională, decidentă politic, au reușit înlăturarea abuzivă a Laurei Codruța Kovesi, spre oripilarea conducătorilor Uniunii Europene, printre care Vera Jurkova comisarul european pe justiție și Kristalina Gueorguieva vicepreședinta Comisiei Europene, cetățene ale Bulgariei ajunse sus la nivel european – noi neavând așa ceva – care nu puteau să-și explice cum România putea să alunge din funcție un asemenea demnitar atât de apreciat în lumea civilizată.
Din fericire, după cum se știe, până la urmă, Uniunea Europeană a avut grijă s-o recupereze pe Laura Codruța Kovesi și a pus-o în fruntea nou înființatului Parchet european, adică, într-o funcție de mare demnitate internațională, cum, nu mai fusese, amar de vreme, niciun român, de la Nicolae Titulescu încoace, cel care în perioada interbelică ajunsese liderul Ligii Națiunilor.
Pentru românii de bine, satisfacția a fost dublată, nu după multă vreme, de numirea lui Mircea Geoană în funcția de secretar adjunct NATO, un politician marginalizat, ajuns mare demnitar, care, dacă în prezent încearcă să se întoarcă în țară, să ajute cu marea sa experiență la nivel înalt, este bagatelizat de miticii din politica autohtonă.
(Va urma.)
Victor PANDURU