Mulţi oameni cu pachete pentru cei dragi, aflaţi în suferinţă pe patul de spital, aşteptau ca cineva de pe secţia de medicina internă I să coboare să le ducă pachetele la destinatar. După ore de aşteptare, după ce răbdarea lor a ajuns la limită şi au început să facă gălăgie şi să sune la presă, în fine, a coborât cineva. Probabil au fost avertizaţi de cei de la poartă că lucrurile s-au cam încins!
Chiar, în două ore nu găsea nimeni de pe secţie 5 minute să coboare să ia pachetele, să nu-i mai facă pe oameni să aştepte atât? Prea multă umilinţă suntem nevoiţi să îndurăm pe la uşile spitalelor! Păcat că nici în ziua de Paşti nu putem fi mai buni!
